Mediu
Iti spun in fiecare noapte povestea noastra, soptit, in urechea ta curg cele o mie de glasuri ale iubirii mele. Ca o carte veche, care se deschide singura la o anumita pagina, asa sunt si eu noptile, ma deschid si-ti povestesc cu cele o mie de glasuri cu care stiu sa strig iubirea pe nume.
\"deschide ochii si priveste-ma, iubeste-ma si din cand in cand uraste-ma\" imi spun in gand, si imediat imi pare rau ca m-am gandit la asta. Daca ti-ai deschide ochii, nu as mai putea sa-ti povestesc nimic.
Eu nu stiu sa fiu decat noptile, zilele mi le traiesc la cativa centimetri departare de piele. Nu, sa nu deschizi ochii, lasa-ma sa-ti mai cant o vreme toate povestile de iubire pe care noi doi le-am trait, chiar daca stiu ca dimineata nu-ti mai aduci aminte de nimic.
Nu-i asa ca uneori te trezesti cu soaptele mele rasfirate pe tample?
013.731
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anne Marie Oprea
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Anne Marie Oprea. “soapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anne-marie-oprea/jurnal/52599/soapteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Imi pare atat de cunoscut ce scrii... E atat de simplu pentru ca e atat de perfect... Fiecare dintre noi am trait asta cel putin o data in viata. E zbor si temnita, suspin si triumf, am vrea si nu se poate si cand se poate ce dulce, ce navalnic, ce nebunesc ni se pare si fara si cu, este o combinatie imperfecta dintre vis si realitate. Traieste clipa!
0
