chez toi

e cald aici, indraznesc sa iau prin fereastra deschisa cuburi de zece-seara pariziana sa le cladesc in contrarelief pe indiferenta mea marginala abrupta incinsa pot sa iti arat o scamatorie? sa desir ca pe-o coarda subtire cu stegulete albe de vata bandajele din jurul cearcanelor - sa vezi cum in ritmul secret al naturii lor, culturile vinete au crescut luxuriant sub zapada pot sa dorm? ai asternut aici pieile mele ma invart prin ele testandu-le readerenta le cobor peste ochi ca pe niste storuri simulez moartea clinica flutur filmul prin aer, ma joc de-a carpe si zboruri un new trend de portocale contrariaza chic-ul meu gustativ calibrat cu migdale amare ca-ntr-un templu pisicile paturilor intoarse torc in mine matanii pufoase amortizand exercitiul de fuga individual compus, brownian conversatia se sparge in fluturi mici care subtiaza aschii de fum intr-un proces optic intern diafan si ma inconjoara cu lantul lor si danseaza cu mine imi stiu fiecare miscare traiectoria complicata furibunda autointersectata se alimenteaza din combustibilul fricii de intuneric, din cilindrii obscuri pe care ruleaza umbrele din segmentele liniilor de tramvai subterane - pulverizandu-le crestele virane in mii de flame deschizatoare fosforescente sagetile indicatoare se aprind in contrasensul spatiului gol palpaie si pulseaza nesfarsitor ma arata si ma arata si ma arata e atat de bine chez toi e cercul oranj unde pot sa dorm stiind ca gurile largi ale nevederii nu ma vor inghiti niciodata in somn.