Mediu
Reflexele dispar în apele confuze ale foametei. Stelele se devorează una pe cealaltă. Luna este un crater de gheață, figura unei mortăciuni. Încă o dată trebuie să mergem prin pădurea mușuroaielor de lavă, să ne încredem în semnele irevocabilului, să găsim un sens. Să mergem înainte. Înainte spre ce?
064.438
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Cardas
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 49
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Cardas. “Fisuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-cardas/jurnal/29249/fisuriComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMa intristez, Nic, pentru ca drumul spre nemurire e foooarte lung si greu.
0
LNE lung, dar interesant, n-aș zice frumos.
0
BGDaca n-am merge inainte atunci n-ar mai avea de ce sa traim. Indiferent cat ne este de greu trebuie sa mergem inainte, tot inainte.
0
MCMa bucur ca v-am intalnit pe drumul meu. Ma bucur ca pentru catva timp am mers umar la umar.
0
GIe super dar totusi undeva, ceva se rupe.
poate daca ai acorda mai multa atentie razboiului de culoare, fara a pune intr-o contradictie evidenta nefiinta foamei de lumina si luciul lunii sau rosul aprins al lavei, cine stie...
poate daca ai acorda mai multa atentie razboiului de culoare, fara a pune intr-o contradictie evidenta nefiinta foamei de lumina si luciul lunii sau rosul aprins al lavei, cine stie...
0
Asa ca nu te mai intrista :0)