Femeie

Alunecam spre 30 de ani, Fara sa-mi dau seama ca ma inaltam, Desi nu ridicasem casa Si nu sadisem copacul. Oglinda celor mai frumoase din tara Imi raspundea cu imagini contradictorii: Cearcanele zilelor in care nu se intamplase nimic, Zambete frante, riduri de emotii mioape Si cateodata scotea limba la mine, In timp ce femeia isi desfacea lenes Serpii din par- podoabe inutile, In spatele meu, in fata oglinzii. Am incercat sa intarzii Doar cu o clipa pasul Fara a fura solutia Delicatei ecuatii Pe care ,se pare Ca altele o rezolvasera inaintea mea, Sa-mi continui firesc dansul, Zburataceala. Intr-o zi s-a deschis o fereastra In pantecul meu Ce, uimit,a dat drumul luminii, Iar atunci m-am inteles ca femeie Si mi-am acceptat unicitatea.