Mediu
Perpetuum
Noi ne-am nascut in epoci paralele – tu ai coborit la mine dintr-un secol in care orele ti-au refuzat dreptul la iubire. Eu, obosita de un ritm care nu ma lasa sa ma simt intreaga, ma intorc mereu intr-un timp al meu, confortabil, in care pot citi tihnit o carte, in timp ce pisica imi toarce in brate.
Te vreau doar pe tine, nu un secol de disperare. De cite ori cobori in prezentul meu aduci o rafala de sentimente si apoi, naucit, evadezi din nou, in trecut, in trecutul tau. Si oricit m-as opune, tinjesc mereu dupa cesurile tale de revenire, dupa clipele in care mastile cad, dupa vremea in care timpul se evapora si mintim amindoi ca intre noi nu-I iubire, ci doar o atractie care actioneaza in pofida epocilor.
064.717
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Petrache
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Petrache. “Perpetuum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-petrache/jurnal/26937/perpetuumComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Costel - unul dintre cele mai scurte si cele mai pertinente comentarii. Multumesc !
0
Imi place gindul epocilor paralele, mai ales ca nu mi-e strain. Da, tinjim mereu dupa ceasurile de revenire, dupa clipe in care mastile cad, dupa firescul cite unei iubiri plictisitor de simpla. Si intre timp, mintim.
0
0
un poem in proza scris cu deosebit talent.
bravo!
bravo!
0
E greu de raspuns la un bravo si inca unei persoane care are un pseudonim ca al tau. Multumesc, ce sa zic, am sa incerc sa mai fac !
0

Timpul, apare de prea multe ori de unde si senzatia de impiedecare.