Jurnal
***
1 min lectură·
Mediu
Fotolii moi, cu bile
Albe și grena. Mese joase, maron
Pereți murdari, plini de înscrisuri stângace
Un tuborg gold în sticlă verde
L. lângă mine. Îmbrăcată în negru
citește ziarul.
Eu lângă ea. Atât de multă distanță.
Aș vrea să fug, să mă vomit
Să mă părăsesc prin transpirație.
Gol.
Îmi împing buricele degetelor cu
buricele degetelor celeilalte mâini. Mingi roz
de burete. Cartilagiile se contorsionează metalic. Os pe os.
Până unde?
Până unde iarăși nu o să mai simt nimic.
Adică în curând.
056.859
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cosmin Dragomir
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cosmin Dragomir. “***.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-dragomir/jurnal/244920/textComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMreusesti sa transpui un moment la care altii ar intoarce capul, durerea nu e la moda
respect imaginea in care miinile incadreaza raceala
simturile se refac, nu stiu cum e cu sentimentele
respect imaginea in care miinile incadreaza raceala
simturile se refac, nu stiu cum e cu sentimentele
0
ZRTextul îmi dă senzația de schiță alb-negru, deși registrul cromatic este generos: \"bile/Abe și grena. Mese joase, maron, sticlă verde,Mingi roz/de burete\". Poate pentru că e o stare alb-neg. Mesajul este subiectivizat, dar în așa manieră încât citind, simți cum cuvintele se mulează pe propriile trăiri.
\"Eu lângă ea. Atât de multă distanță./Aș vrea să fug, să mă vomit/Să mă părăsesc prin transpirație./Gol.\"
Tensinea interioară, epuizarea, neliniștea sunt trădate la exterior, în realitatea \"obiectivă\", doar printr-un gest, atât de des întâlnit în momentele în care timpul se contractă și se dilată amețitor: \"Îmi împing buricele degetelor cu/buricele degetelor celeilalte mâini.\"
Îmi pare că totul se petrece într-o sală de așteptare sau un colidor mizer al unei secții de urgență.
\"Eu lângă ea. Atât de multă distanță./Aș vrea să fug, să mă vomit/Să mă părăsesc prin transpirație./Gol.\"
Tensinea interioară, epuizarea, neliniștea sunt trădate la exterior, în realitatea \"obiectivă\", doar printr-un gest, atât de des întâlnit în momentele în care timpul se contractă și se dilată amețitor: \"Îmi împing buricele degetelor cu/buricele degetelor celeilalte mâini.\"
Îmi pare că totul se petrece într-o sală de așteptare sau un colidor mizer al unei secții de urgență.
0
ELAbe - Albe
0
Olasa poezia cat inca mai ai timp. o sa te trezesti poet si o sa iti fie si tie rusine ce meserie ai.
iar sectiunea personale nu e o acoperirea prea buna
iar sectiunea personale nu e o acoperirea prea buna
0
în același timp văd aici un finiș nedeterminat (un sfârșit care se tot sfârșește, în curgerea dinspre un \"nu mai pot\" spre un alt \"nu mai pot\", legate firav prin autoanaliză senzorială. un fel de enough is not yet enough (dacă nu te deranjează englezismele, titlul ar putea fi acesta).
bun. și dureros. cum am mai văzut prin textele tale.
Adela