fragment II

nu-mi place asta e, dar tot aștept vine o lumină spre mine eu pot să fac orice rămâne tot acolo jos apasă în stomac ca o băutură grea ca ceva negru și rău roade îndelung a foame e un fel de bine amestecat ca atunci când intră în tine ceva rece. eu știu că vor veni și zile d-astea când n-o să mai rămână din mine nimic atunci or să strângă în pumnii lor murdari șuvițe lungi de păr. Nu-mi place asta e dar trece. vine ceva spre mine ca o lumină se apropie foarte mult dar nu intră. eu pot să fac orice pot să mă spăl pe mâini în fiecare zi să plec pe stradă sau să zac ore-n șir să zic că mai cred că nu e nimic. tu stai pe jos și te joci în nisip iar eu pot să număr 107 pași din prag până la tine unu doi trei patru cinci șase șapte lumina mea în genunchi cu gura plină de nisip mă uit fix la un fir de sânge care mi se prelinge pe mână. e mai mult decât frică creierul dă o comandă greșită și apoi frigul - atunci amorțești și nici nu mai știi cum îi zice îi zice cumva dar știi sigur că tu ai făcut-o și încă simți cum zvâcnește moartea stă acolo jos apasă în burtă ca o băutură rea stă acolo pitită într-un ghem negru și roade e un fel de rău amestecat degeaba icnești.