gânduri ascunse

Oglinzile spun ce nu putem noi, de aici, de dincolo de imagine. Tu spui despre ganduri iar oglinda-mi spune ce-a retinut ea... aici, intre imagini, imaginarul si realul se vad la un loc din cauza acelui \"i\" despre care-ti spuneam ca are puterea de-a iesi in real. Uite ce-a retinut oglinda:

\"nu mi se spune... dar știu că... gândurile...le țin afară prin curte. le ascund în câinele galben. când rămân singură... le chem invocând o literă mare. ele vin...
nu aș vrea să se știe că eu port un cântec în gând. port o sonată pentru pian\"

Iann, nu știm cu adevărat ce este real și ce ireal(sau imaginar) de aceea e mai cinstit să le amestecăm în proporții rezonabile. îmi ești oglindă și asta e la fel de real și de i_real. mă bucură oglindirea în tine.

sunt surori, dar dansează împreună ritmuri, ritmuri

mie îmi creeză textul acesta impresia unei cavalcade de wagner. să fie de vină autoarea sau doar muzica de la căști?!
frumos și numai bine.

Va zic, dar sa nu fugiti. Pentru inceput, zic doar partea cu rational si irational. Le percepem bine pe cele rationale care-s la fel de multe cate numere sunt cand numaram:1, 2, 3,... in schimb, cele irationale sunt mai greu de punctat si-s asa de multe ca nu le putem numara.... dar tot reale sunt. Cele imaginare au alti senzori de pus in functiune despre care nu-i locul sa vorbim. E suficient sa intuim cate ceva...

Silviu, muzica e o nebunie frumoasă, putem spune. mai treci.

Marian, de fapt era Beethoven, Sonata pentru pian nr.14, dar dacă tu asculți Wagner tot e bine. mulțumesc de citire.

Iann, mi se pare mie sau ai dat-o pe matematici?...îmi aduc vag aminte de numere reale, numere raționale și iraționale, dar nu mai știu de unde vin numerele astea. acum socotesc pe degete gândurile raționale și iraționale, real și imaginar, totul de la plus la minus infinit calculabil în vis.