Mediu
ne-am închis în același ospiciu. tu mimezi foarte bine normalitatea. eu am renunțat. prind ciorile din curtea spitalului și le șoptesc tot felul de chestii pe care vreau să le salvez de la dispariție. cât timp trăiesc păsările astea sunt și eu în siguranță. tu mă faci nebună și scrii poeme pe care apoi nu le arăți nimănui.
miroase a clor. nu mai crește nimic nicăieri.
se putea și altfel. puteam să ne publicăm cărțile. să ne plimbăm prin paris. tu să cânți jazz. eu să nu te privesc în ochi atunci când suntem în public. tu să arzi spre mine. să arzi spre locul în care sunt și să cânți cu ochii închiși. se putea și așa. incredibil de liberi pe acoperișul transparent al lumii.
miroase a clor. mă înțeapă în creier.
tocmai ți-ai pus halatul gri de molton. ascunzi țigări în buzunar. brancardierii se amuză pe seama noastră. dar nouă nu ne pasă deloc. pentru că toată noaptea ne lăsăm pradă unul altuia și ei nici măcar nu-și pot imagina cum.
064.988
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “miroase a clor. mă înțeapă în creier.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/231380/miroase-a-clor-ma-inteapa-in-creierComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AS\"și\" cu ș mic, \"control exterior\"...
0
GViată o reușită la nivel de transpunere în cuvinte a unei trăiri autentice. n-aș putea spune că nu sunt puțin subiectiv stiută fiind afinitatea mea pentru muzica jazz. într-adevăr. se putea și altfel. mai ales în paris.
0
RROspiciul eu îl văd ca un refugiu în doi, ca o ieșire asumată din lumea încărcată de normalitate în exces și miasme fade de perfidie și invidie.Poate din această cauză eu percep clorul ca o substanță ce dezinfectează atmosfera îmbâcsită cu paraziții infecți ai nemerniciei.
0
INAdela, am găsit un ospiciu în care să nu înnebunesc cu nebunia de afară. cred că voi rămâne aici un timp. e primul textul acesta e diferit pentru că acolo nu mai sunt singură. de această dată e și persoana a doua. mulțumesc.
Gelu, se putea și altfel într-adevăr. dar nu fără jazz :)
Răzvan, ospiciul e un refugiu interior. când și cum voi ieși? nu știu. mulțumesc mult pentru citire.
Gelu, se putea și altfel într-adevăr. dar nu fără jazz :)
Răzvan, ospiciul e un refugiu interior. când și cum voi ieși? nu știu. mulțumesc mult pentru citire.
0
INfără \"e primul\"
0
paralelele se întâlnesc la infinit, în punctul acela în care \"toată noaptea ne lăsăm pradă unul altuia\".
text bine structurat, imagini verosimile, atât în spațiul asupra căruia planează umbra ospiciului, cât și în celălalt, antagonic, pradă transparențelor.
e un dialog, aici. între eu și tu, eu cea care \"am renunțat\" Și tu cel ce \"mimezi foarte bine normalitatea\". un dialog închis oricărei posibilități de control exteriori, oricărei arbitrări.
nu credeam să am astăzi o a treia ocazie de steluță, dar iată.
felicitări.
Adela