Mediu
sâmbătă e mai bine. e zi de vizită. el a plecat. în timp ce-și lua rămas bun avea iarăși privirea aceea pe care nu pot să o susțin. căuta în spatele cuvintelor. scormonea în mine și eu strigam încercând să mă închid pe dinăuntru. aproape că nu-l auzeam că întreabă ceva. ce. nu vorbim decât despre asta. nu înțelege că aș fi vrut să vorbim despre galleria de artă pe care o va deschide cândva. sau despre călătoria în franța.
am rămas în picioare. nu știu de ce întotdeauna când sunt cu el rămân în picioare și vorbim mereu despre altceva. are vocea atât de sigură încât nici nu-ți dai seama când alunecă prin ființa ta. nici cînd te despică în două ca pe un fruct. dintr-o singură tăietură.
a existat o singură clipă în care am ridicat ochii. am spus ceea ce trebuia spus și el a tăcut. abia după aceea m-a rugat să stau jos. am așteptat să-mi spună să stau. cred că mai avea întrebări. dar eu nu mai aveam răspunsuri pentru că nimic nu mai era la fel.
084.784
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “sâmbătă e mai bine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/231036/sambata-e-mai-bineComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCFCflorin caragiu✓mi-a plăcut imaginea cu pătrunderea în spatele cuvintelor, fructul descpicat în două și cuvântul care suspendă, pune intre paranteze întrebările căci în el sunt toate răspunsurile...
0
IPin timp ce-mi pozai, povesteai visul tau cu Pictorul. \"aproape că nu-l auzeam că întreabă ceva. ce. nu vorbim decât despre asta. nu înțelege că aș fi vrut să vorbim despre galleria de artă pe care o va deschide cândva. sau despre...\" aici ai mai spus ceva si te-ai uita insistent la mine... visasem toate astea . cine sa le mai stie cate vise s-au ascuns inntre ele. visul tau, in visul meu, in visul ei, in visul acela cu cararea coboratoare spre mare, cu zarul galben si cu zidul alb...
0
RREu percep textul în mod subiectiv, ca pe o deteriorare a relațiilor create de iubire, căci ‘nimic nu mai era la fel’ și ca pe o saturare a dragostei, fiindcă tot ce era de spus s-a spus și nu mai ai răspunsuri la întrebările iubitului.
Vocea alunecă prin ființa ta , negăsind nimic de care să se agațe și ‘despică în două ca pe un fruct ‘ sufletul căruia i-a crescut o coajă dură, împotriva durerilor.
Vocea alunecă prin ființa ta , negăsind nimic de care să se agațe și ‘despică în două ca pe un fruct ‘ sufletul căruia i-a crescut o coajă dură, împotriva durerilor.
0
INFlorin, nu mai știu care sunt întrebările nici care sunt răspunsurile. era zi de vizită. nu trebuia să ne întrebăm nimic...mulțumesc.
Ian-Mircea, visul meu cu Pictorul Orb? nimic nu e mai aproape de adevăr decât ceea ce ne imaginăm. depinde cât de mult vrem să ne doară. realitatea e doar un pretext. te mai aștept.
Răzvan, esența este ceea ce spui tu. desigur sunt multe filtre și sentimente tarsferate aici, dar ai pus punctul pe i. mulțumesc.
Ian-Mircea, visul meu cu Pictorul Orb? nimic nu e mai aproape de adevăr decât ceea ce ne imaginăm. depinde cât de mult vrem să ne doară. realitatea e doar un pretext. te mai aștept.
Răzvan, esența este ceea ce spui tu. desigur sunt multe filtre și sentimente tarsferate aici, dar ai pus punctul pe i. mulțumesc.
0
CRo fila de jurnal de dupamiaza. o privire scurta asupra acestor ore cand s-a mai consumat ceva, poate niste raspunsuri in taceri. aici se vede bine in interior. prietenesc, bia
0
INBia, atâtea eu nu îmi mai pun întrebări, dar trebuie să dau câteva răspunsuri. asta fac aici. răspund. mulțumesc.
0
INfără \"atâtea\"
0
AMbune file de jurnal...flash back, e viata ta...bun text, bun, exact , ca o disectie
0