Zabet Mihai mi se pare rușinos și scandalos gestul tău

domnule silisteanu ocupati-va de alte lucruri mai interesante, ca nu are nimeni nopti albe din cauza ca vexatu a zis ca nichita e o lichea.

in rest, va salut :)

Cura cum fluvium transiret, videt cretosum lutum
sustulitque cogitabunda atque coepit fingere.
dum deliberat quid iam fecisset, Jovis intervenit.
rogat eum Cura ut det illi spiritum, et facile impetrat.
cui cum vellet Cura nomen ex sese ipsa imponere,
Jovis prohibuit suumque nomen ei dandum esse dictitat.
dum Cura et Jovis disceptant, Tellus surrexit simul
suumque nomen esse volt cui corpus praeburit suum.
[198] sumpserunt Saturnum iudicem, is sic aecus iudicat:
« tu Jovis quia spiritum dedisti, in morte spiritum,
tuque Tellus, quia dedisti corpus, corpus recipito,
Cura enim quia prima finxit, teneat quamdiu vixerit.
sed quae nunc de nomine eius vobis controversia est,
homo vocetur, quia videtur esse factus ex homo.»

pardon, sa-i dam la fundulet nesimtitului :) hai ca acum chiar ma amuz :)

„Odată, cînd Grija trecea peste un rîu, văzu niște lut; căzînd pe gînduri, luă o bucată din acel lut și începu să-i dea chip. În timp ce se gîndea la ceea ce crease, Jupiter trecu pe acolo. Grija îl rugă să pună duh în bucata de lut care prinsese chip. Jupiter se învoi bucuros. Însă cînd ea voi să-i dea făpturii numele ei, Jupiter se împotrivi și ceru ca aceleia să i se dea numele lui. Pe cînd Grija și Jupiter se sfădeau în privința numelui, apăru și Pămîntul (Tellus) dorind ca făpturii să-i fie dat numele lui, de vreme ce el era cel ce-i împrumutase o bucată din trupul lui. Cei prinși în ceartă îi cerură lui Saturn să le fie judecător. Iar Saturn le aduse la cunoștință această hotărîre ce părea cît se poate de dreaptă: «Tu, Jupiter, deoarece i-ai dat duhul, îl vei primi înapoi la moartea ei; tu, Pămîntule, deoarece i-ai dăruit trupul, îl vei primi pe acesta înapoi. Însă deoarece Grija e cea care, prima, a dat chip acestei făpturi, se cuvine ca, atîta vreme cît ea trăiește, Grija s-o stăpînească. Însă deoarece(?) sfada s-a dus în privința numelui, se cuvine ca făptura aceasta să se cheme homo, de vreme ce este făcută din humus (pămînt)»“

adevarat vă spun: lichele suntem cu toții, dar nu toți putem scrie cum a facut-o Nichita. Puțin respect măcăr pentru opera lui poetică, că doar asta am învățat la școală, n-am învățat că era turnător la secu. rog respesct, dacă sțiți ce e ăla vexaților.

hai bagati bagati, mai aflu si eu care mai este limitat asa ca dl silisteanu :)

limita mea se află dincolo de percepția ta senzorială și extrasenzorială. trăiești într-un univers penibil și grobian.

sa nu ma faci limitata, claaaar ?

:)

Eu votez pentru Nichita poetul, nu-l mai invidiați atâta,
măi băieți! Nu mai fiți răi, oameni buni!
Fiecare cu părerea lui, desigur, oricum e o joacă datu de-a părerea, valoarea se impune de la sine! O părere însă ce devine atac la persoană, chiar dacă aceasta e decedată, e offtopicăială curată. Și acuzele sunt un fel de
chibițăraie, părerea mea. Paul Goma le mai dă și pe lângă cu presupusul.

jumătățile de măsură aparțin celui care împrumută.un întreg se află tot timpul între distanță și nemișcare. ce nu se vede nu îmseamnă că nu se află.

Nefericiții...din ce în ce mai puțini

E bine.
Încălțările se preschimbă în semne

Domnule Mihai Tita, eu zic ca daca Silisteanu a scris aici cineva a avut nopti albe din cauza unei pareri. E putin deplasata atitudinea asta de mare cunoscator, ba decideti ce e interesant si ce nu (intr-o personala!), ba va amuzati, ba o luati razna cu limitarile. Eu cred ca o asemenea atitudine ar trebui sa aiba la baza o valoare demonstrata, ceva care sa sustina cuvantul, sa ii dea forta, altfel ramane doar o razgaiala neadecvata in fata ochilor cititorului.
Cuvintele sunt la indemana tuturor. A fi poet inseamna sa le folosesti in mod genial, sau cel putin original. Ceea ce ma face sa il consider pe Silisteanu mai in masura sa isi dea cu parerea decat pe altii. Si sa ma irite aerele de superioritate ale domniei voastre.
Florin, are dreptate, in mare parte. Totusi nu putem sta cu mainile in san cand cineva arunca cu noroi in ceea ce pretuim, cu obiectivitate sau cu subiectivitate.
Iar lui Zabet i-as spune ca dupa razboi multi viteji se arata, ar fi fost oarecum credibil daca ar fi trait si scris dumnealui in epoca aceea, daca ar fi scris atat de complex ca Nichita, daca volumele \'mnealui ar disparea dupa atatia ani din librarii imediat, daca ar fi strazi care i-ar purta numele, daca atatia oameni si-ar aduce aminte cu atata tulburare despre simplul fapt de a fi stat in preajma lui cum isi aduc aminte de Nichita. Acum nu mai suntem amenintati de cenzura, il iubim pe Nichita liber pur si simplu. Vorbesc in numele celor mai multi. Si e dureros ca trebuie. Poate ca domnul Zabet a ajuns la o sublimare a expresiei artistice, poate ca sublimul lui Nichita nu ii spune nimic. Ma rog. Cert este ca indiferent ca il place Zabet sau nu, Nichita ramane un poet genial. Care, cu modul lui imperturbabil de a reactiona ar fi spus despre Zabet, daca situatia ar fi fost inversa -\"Despre poeti, numai de bine!\"

Lecția despre cub

Nichita Stanescu

\"Se ia o bucată de piatră,
se cioplește cu o daltă de sânge,
se lustruiește cu ochiul lui Homer,
se răzuiește cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
și mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
și brusc se fărâmă un colț de-al cubului.
Toți, dar absolut toți zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colț sfărâmat!\"

cu parere de rau - EU - da , numai eu se pare recunosc ca am avut nopti albe despre ce s-a scris despre nichita....si nu cred ca trebuie sa ii numaram , SUNT DESTUI dragi tineri poeti care nici nu-si permit o comparatie, CI .....il citesc, il citesc il traduc si apoi il recitesc si nu e singurul din lit. romana care iese din sabloane pe care unii se pare ca nu doresc sa le paraseasca cu nici un chip - ii multumesc autorului acestui text de posibilitatea copilaroasa de a-l apara pe condorul poeziei romanesti ....si credeti-ma noptile albe pe care le-am avut dupa moartea lui au fost mult mai pasionante decit multe versuri....poate scrie totusi cineva pe acest site un eseu despre talent

nu doresc să mai țip. Cine a auzit primul a țipat la rându-i. În urmă cu doi ani cred că prin martie prins fiind într-o alergare literară am ajuns la cimitir. Dimineață mai era Doamne. Aveam o garoafă și geanta plină cu manuscrisele lui Adam care și el sosea de la loiești Drumuri....Am tot stat sperând că în câteva ceasuri sute de oameni vor fi aprinzând o lumină. Pe la miezul zilei a sosit o mașină. A coborât Eugen Simion pe atunci președintele Academiei, și desigur șoferul. El șoferul el academicianul și eu începătorul. Ne-am spus de bine ne-am privit apoi fiecare spre aceeași direcție.Lumea: Uneori se întâmplă să uităm dar potrivit este să nu ne prefacem că uităm

ce glumă bună face tzabet,
de-atâta râs,cădem în diabet
și vom spune,peste cei 100,peste ei,
a murit Enkidu,prietenul
care vânase cu mine lei

durere mare si lume putina, Batrane... lasa zilei de azi grijile, lasa garoafa acolo si strange dintr-o mie de poeti un Nichita... da-i fiecaruia o fiola alba si pune-i sa scrie un vers despre cerc, sfera sau chiar cub... lasa, batrane... uite ce de mare e aici... da si tu cu zarul si vezi, iti iese Yames de sase...