dragoste si apocalipsa

Griji cenușii peste gâturile copacilor aduși in toamna vieții de iubirile trecătoare de mai, de mai bine de o vară, de mai bine de o viață, fac cercuri ocolitoare pe dupa iluziile amorezilor ce le ingrașă cu vise pământul și le otrăvesc rădăcinile cu falsele promisiuni pe care nu numai le-am auzit dar le-am făcut și tu și eu... și toti cei care ni s-au confesat și prietenii, și parintii acestora, și toti cunoscuții tuturor cunoscuților nostri. De aceea când imi spui cât de mult mă iubești nu pot sa nu mă gândesc la marea pacăleală care stă temelie la nașterea noastră.