Jurnal
Arizona
celor plecați departe
4 min lectură·
Mediu
n-am mai băut de mult cafea la Arizona
cafeneaua aceea din Cluj
nici nu cred că am să mai trec prea curând pe acolo
îmi amintesc de gluma lui Călin Nemeș când într-o zi în timp ce eu citeam România literară
luată cu împrumut de la vânzătorul de ziare
mi-a așezat pe masă lângă cafea un excrement de plastic
cumpărat din Ungaria pentru prieteni ca mine
când m-am uitat la el m-am făcut că nu îl văd toți se comportau firesc
ce e m-au întrebat nu te simți bine
eu mă gândeam că mintea mea e deja rătăcită
mă tot uitam pe sub masă și pe geam după ea
apoi
mi s-a făcut rău
ei nu spuneau nimic au început să vorbească despre ora exactă și starea vremii
atunci mi-am dat seama că
nu e în regulă ceva pe acolo
când au început să râdă eu plângeam deja disperată
știu că aveam întotdeauna hârtiuțe roz prin buzunare
șterpelite de la gazda mea de atunci(o băbătie de treabă)
le scoteam și scriam pe ele poezii cu pixul meu verde
(luat cu împrumut pentru o viață întreagă
de la un poet acum decedat)
eram săracă trăiam din poezie
nu aveam bani de carnețele cu coperți lucioase
(sau laptopuri cum avem cu toții acum)
mi-a zis într-o zi Alexandru Vlad
mă fată ia-ți și tu măcar un pix albastru că ești prea colorată
aveam 2 perechi de blugi rupți și vreo 5 bluze
dar toți îmi spuneau că mă îmbrac cu stil
probabil din milă unii
alții din respect pentru poezelele mele de-atunci
prin Arizona era bine și cald
mai ales iarna când de la fumul țigărilor ne usturau ochii
beam o cafea și nici măcar nu ne mai era foame
când aveam bani foarte rar
mergeam cu toții la bere în Pescaru\'
acolo Mury mă obliga
să îi tot spun povești de-ale mele
zicea mereu că am voce frumoasă
și că sunt cel mai simpatic poet feminin
din orașul acela
asta era adevărat
mulți ani am petrecut pe acolo
am învățat de la vagabonzi pasul săltat
de la alți poeți cum să rabzi cu artă de foame
de la studenți ce bune sunt prăjiturile de casă trimise de părinți
ai mei oricum plecaseră deja mult prea departe
și nu avea cine să îmi facă mâncare caldă
aromată
condimentată
mergeam la cenaclul lui Mihadaș eram boemă
prea slabă și uneori prea tăcută
le inventam nume noi la toți ei nu se supărau râdeau și îmi criticau cu blândețe textele
cea mai bună cafea era cea băută cu Ioan Viorel Bădică
tot timpul îmi spunea privind prin geamul mare al Arizonei
vine cineva pleacă cineva
viața și moartea danule e o rotire perpetuă
astea fiind două versuri din Romulus Guga
poetul meu de acasă
ne cumpăram covrigi și îi mâncam aproape frățește de fiecare dată îmi lăsa mie mai mult
tu ești mai mică spunea mai trebuie să crești
am aflat într-un târziu că l-a îngropat primăria nu avea altcineva cine
apoi au venit vremuri mai bune
se adunau anii riduri riduri ascunse bine pe dinăuntru
se adunau și banii beam deja cafele cu duiumul ba chiar îi cinsteam și pe alții
nu mai aveam nevoie de cont la Arizona
prietenii însă erau tot acolo
e drept începeau să lipsească din ce în ce mai mulți la apel dimineața
primul a plecat Călin
Neil avea o bicicletă roșie avea barbă neagră ochelari rotunzi și era pictor
nu vindea nimic în Cluj dar în Germania oamenii stăteau la coadă să-i cumpere tablouri
mi-a făcut coperta la cartea a 3-a și când am spus mulțumesc s-a supărat
a zis să dau o cafea în Arizona și 2 beri la Pescaru\' pentru așa o ofensă
le-am dat
târziu am aflat că s-a dus și el spre departe
când am plecat din oraș ultimul drum în seara aceea
înainte de a porni pe drumul spre gară a fost la Arizona
era ora închiderii
țin minte
nu am băut cafea deși aveam bani
eram deja un om aproape matur cu salariu
și ochelari de soare albaștrii
am strâns cu grijă paltonul la piept
și m-am gândit la ei prietenii mei
preț de o țigară
am plecat apoi în lume iar
singur și prieten cu necunoscutul
nu i-am mai văzut niciodată de atunci
nici nu știu de ce vă scriu toate acestea acum
poate pentru că uneori aici
parcă am fi la o cafea în Arizona
0287.206
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 736
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “Arizona.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/jurnal/202346/arizonaComentarii (28)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
măi Poetrycă, dâmbovițean sau nu altu\' pe moment, adică în sfertu\' de ceas cât mi-a luat conceperea capodoperei literare de față nu mi-a venit,
că mă pui acu\' la treabă, de iar stau juma\' de noapte să îmi rod creierul cel interesant și apetisant pentru 3 vorbe, mă duc să îmi pun de cafea și l-oi schimba până de dimineață sau nu, om mai vedea, ne-om mai gândi,
servus adică salut, ceao, pa pa:)
că mă pui acu\' la treabă, de iar stau juma\' de noapte să îmi rod creierul cel interesant și apetisant pentru 3 vorbe, mă duc să îmi pun de cafea și l-oi schimba până de dimineață sau nu, om mai vedea, ne-om mai gândi,
servus adică salut, ceao, pa pa:)
0
Rememorări mustind de-o afectivitate abia ținută-n frîu.
Măi Dănuța, tu ești o ființă foarte modestă, dar și misterioasă! Să fii tu prietenă cu atîtea personaje celebre ale lumii literare clujene și să taci chitic? Păi la Arizona s-au scris adevărate pagini de istorie literară... De nea Mury ce mai știi?
PS În enunțul \"n-am mai băut demult cafea\", \"demult\" răspunde la întrebarea \"cînd\" sau \"de cînd\"?
Și cred că e ceva și cu \"albaștrii\" ăia...
Măi Dănuța, tu ești o ființă foarte modestă, dar și misterioasă! Să fii tu prietenă cu atîtea personaje celebre ale lumii literare clujene și să taci chitic? Păi la Arizona s-au scris adevărate pagini de istorie literară... De nea Mury ce mai știi?
PS În enunțul \"n-am mai băut demult cafea\", \"demult\" răspunde la întrebarea \"cînd\" sau \"de cînd\"?
Și cred că e ceva și cu \"albaștrii\" ăia...
0
reafirm părerea mea că modestia și bunul-simț nu au omorât niciodată pe nimeni, textul acesta personal, poate ușor prea personal pe ici pe colo, scris, cum spuneam și în răspunsul anterior, în aproximativ un sfert de oră nu vrea să scoată în evidență cunoștințele și prieteniile mele literare, oricum eu am plecat din Cluj în 2000, nu i-am mai reîntâlnit pe oamenii din Arizona, am precizat acest lucru și în finalul textului, am schimbat între timp, țări, orașe, domicilii dar Arizona rămâne pentru mine un punct de reper valoros al educației mele,
am corectat, mulțumesc, întotdeauna fac așa, când termin de scris un text îl introduc direct, revenind apoi de 10-20 de ori cu corecturi,
despre Muri nu mai știu nimic, ultima dată l-am văzut prin 2000 la lansarea de carte a lui Liviu Mircea, cu Alexandru Vlad nu eram foarte apropiată dar am ținut minte că îl enervau la culme hârtiile mele cele roz, restul sunt definitiv și irevocabil pritenii mei,
am corectat, mulțumesc, întotdeauna fac așa, când termin de scris un text îl introduc direct, revenind apoi de 10-20 de ori cu corecturi,
despre Muri nu mai știu nimic, ultima dată l-am văzut prin 2000 la lansarea de carte a lui Liviu Mircea, cu Alexandru Vlad nu eram foarte apropiată dar am ținut minte că îl enervau la culme hârtiile mele cele roz, restul sunt definitiv și irevocabil pritenii mei,
0
Cred ca nu e poem al tau care sa nu-mi fi provocat o stare proasta, asa...pe \"dinauntrul\" meu. Si asta e foarte bine pt ca rar gasesc texte atat de \"puternice\" incat sa ma dea peste cap in afara paginii tale.
0
amintiri...amintiri...ti-a placut Clujul, nu? Poate ca de-aia ai scris un text asa de frumos in doar 15 minute. Asa ma gandesc eu. Oricum eu nu am de gand sa ma mut din Cluj niciodata. cat despre cafeneaua Arizona, nu am fost niciodata, probabil din cauza ca nu prea beau cafea si nici nu am auzit de ea. Cu prima ocazie cand o gasesc, ma opresc negresit. Mi-a placut: \"târziu am aflat că s-a dus și el spre departe\" si ultima strofa...parca mi-au scapat si niste lacrimi...sincer.
Mai trec. Cu drag, DAniel.
Mai trec. Cu drag, DAniel.
0
dana,
am citit textul tau la cafea :)mi-ai adus aminte de mine, fireste, desi am doar 21 DE ani am trait tare frumos, asa cum scrii tu aici, boem. e un poem trist, intim si universal, scris pentru oameni. acest poem este o declaratie de iubire facuta oamenilor care te-au inconjurat, care te inconjoara; datorita lor ai primit iubire, incredere, speranta, datorita lor ai ras. si acum le multumesti pt timpul pe-trecut impreuna. multumesc si eu pt clipele acestea unice,
medeea
am citit textul tau la cafea :)mi-ai adus aminte de mine, fireste, desi am doar 21 DE ani am trait tare frumos, asa cum scrii tu aici, boem. e un poem trist, intim si universal, scris pentru oameni. acest poem este o declaratie de iubire facuta oamenilor care te-au inconjurat, care te inconjoara; datorita lor ai primit iubire, incredere, speranta, datorita lor ai ras. si acum le multumesti pt timpul pe-trecut impreuna. multumesc si eu pt clipele acestea unice,
medeea
0
Daniel, nu spune, băiete, niciodată niciodată, zi așa, nu ai de gând să pleci niciodată din Cluj?:)), no bine, nu ai auzit despre Arizona, asta e trist, foarte trist, tuburător de trist, citește cartea lui Romulus Guga \"Adio, Arizona (Spovedania unui naiv făcută în fața unui autor din provincie)\", apărută la ed. Dacia prin \'74, mă gândesc că poate Arizona nici nu mai există, or fi construit vreo bancă sau vreun cazinou în locul ei:), era situată chiar în centru , lângă Librăria Universității, bagă și tu un serch pe google și o găsești mai ușor, eh, se schimbă vremurile, oamenii, cafenelele, dacă nu mai găsești Arizona vezi că mai era și Croco, o cafenea de lângă Biblioteca Universitară,
medeea, da, oamenii-marea iubire a vieții mele:), ai dreptate,
mulțumesc pentru gândurile voastre cele bune,
medeea, da, oamenii-marea iubire a vieții mele:), ai dreptate,
mulțumesc pentru gândurile voastre cele bune,
0
Aproape uitasem de Arizona...în serile de toamna, cand puteai tăia fumul cu cuțitul,la o cafea \"povestită\" cu prietenii.Dar poezia ta m-a dus înapoi (cu un dram de tristețe)!
Îmi pare rău doar de prietenii care au plecat și continuă sa o facă. O să rămân singură la Arizona!
Îmi pare rău doar de prietenii care au plecat și continuă sa o facă. O să rămân singură la Arizona!
0
De la citirea comentariului tau in care imi aminteai de textul pe care l-am scris despre poetul Traian Furnea, iata intru intr-un sistem complet de amintiri, al tau, in care vorbesti cu un dor mare de o vreme simpla si trecuta in definitivul lumii. Boemia poetilor si darnicia lor usoara, tineretea ta, cu nevoia versurilor si a sensibilitatii. Se poate toamna sa fie aici sursa gandurilor tale. Am scris azi un text despre concediu, daca il scriam mai devreme poate era saltaret, asa e tristut si evocator. E de vina toamna, cred. Oricum, poemul tau are acel fir ce trece departe peste inimile tuturor, e scris bine.
0
boemia poeților și dărnicia lor ușoară nu trece niciodată în definitivul lumii, Arizona este o stare de spirit, dorul meu nu există pentru că eu educându-mă în mediul acela, am păstrat încă, în interiorul meu bine conservat, și boemia și dărnicia,
despre concedii, numai de bine,
mulțumesc pentru apreciere, textul acesta are un fir epic pe care îl apreciez și eu, cu atât mai mult cu cât el este unul autentic,
o seară frumoasă și mulțumesc pentru însemnarea lăsată,
despre concedii, numai de bine,
mulțumesc pentru apreciere, textul acesta are un fir epic pe care îl apreciez și eu, cu atât mai mult cu cât el este unul autentic,
o seară frumoasă și mulțumesc pentru însemnarea lăsată,
0
Nu ai spus nimic despre toamna, inseamna ca diferenta dintre parerile noastre a fost mai evidenta decat ideea poetica. :) Am fost si eu patetic, dupa citirea textului tau m-am gandit la definitiv in sensul ramanerii asa cum i-am privit candva pe cei trecuti in nefiinta. Fara virgula erai mai aspra cu mult. :)
De ce poetii autentici sunt darnici si boemi? Asa era si T. Furnea. El cred ca era in grupul celor de la Tg Mures atunci cand l-ai cunoscut sau era deja bucurestean.
De ce poetii autentici sunt darnici si boemi? Asa era si T. Furnea. El cred ca era in grupul celor de la Tg Mures atunci cand l-ai cunoscut sau era deja bucurestean.
0
cred ca este ultima revenire:) pentru ca din nou ai trecut sub tacere toamna si raman aici asteptand sa scrii ceva despre toamna,
o ultima intrebare depre poeti, pentru ca si in tg m exista o miscare literara pe atunci, iti spune ceva numele poetilor, Victor Titiu si Ion Marginean, ei erau prezenti in cercurile in care era si Traian Furnea
Unul e un prieten bun de-al meu iar celalalt este fratele meu, plecat de mult in Germania. Eu nu prea eram cuprins pe atunci de literatura, eram pasionat de muzica in aceea vreme. As scrie si eu un poem ca al tau cu niste muzicanti pletosi si haiosi, grupuri de chitaristi incercati, tobosari iuti si solisti vocali din perioada cand se faceau seri de dans cu formatii vii, adica life:)in care era o boemie absoluta si o filozofie amestecata cu versuri, muzica si iubire. Dar sa revenim la 2006.
o ultima intrebare depre poeti, pentru ca si in tg m exista o miscare literara pe atunci, iti spune ceva numele poetilor, Victor Titiu si Ion Marginean, ei erau prezenti in cercurile in care era si Traian Furnea
Unul e un prieten bun de-al meu iar celalalt este fratele meu, plecat de mult in Germania. Eu nu prea eram cuprins pe atunci de literatura, eram pasionat de muzica in aceea vreme. As scrie si eu un poem ca al tau cu niste muzicanti pletosi si haiosi, grupuri de chitaristi incercati, tobosari iuti si solisti vocali din perioada cand se faceau seri de dans cu formatii vii, adica life:)in care era o boemie absoluta si o filozofie amestecata cu versuri, muzica si iubire. Dar sa revenim la 2006.
0
călin, bădică, matiș, pescarul și arizona
când eram copil
călin mi s-a părut cel mai talentat actor din țara asta
făcea o pantomimă cum în viața vieții mele n-am mai văzut
apoi când l-au împușcat la revoluție am plâns crezându-l mort
după ceva ani am aflat că dacă n-ar fi fost găsit sinucis
astăzi mi-ar fi fost coleg la teatru
și-am plâns din nou și plâng
și acum
în arizona nu intram foarte des în vremea cenaclurilor
decât atunci când mă trimitea mama să cumpăr ceva
mai mergeam cu câte cineva și fumam carpați fără
furate de la bunicu\'
mai intram atunci când era musai să intru
dar ieșeam repede
nu mă uitam nici în dreapta nici în stânga
nu știu de ce mi se părea un locaș în care eu
nu prea aveam ce căuta
pescarul își ținea ușile deschise
de se vedeau clienții veseli până în capăt de sală
treceam dreaptă și țeapănă fără să-mi întorc privirea
fără să privesc înăuntru, treceam, deși cumva
m-ar fi tentat
dacă uneori, din curiozitate mă scăpam să privesc
bădică îmi făcea cu mâna
ieșea după mine pe stradă
și să intru la pescarul
mă invita
după cenacluri mergeam cu toții la emma
se uita chelnerița cam chiorâș la mine
eram unicul client ce n-a comandat vreodată
băuturi cu alcool
îmi venea să le salut pe aproape toate
ale cunoscuților portrete
bună seara, bună seara, servus,
ciau, salut, la revedere
pe curând
locul întâlnirilor mele a fost dintotdeauna croco
în colț dorel cu pletele, căștile și ochii verzi toată piața păcii o scruta
vindeam sticle să am bani de suc și de un film
cumpăram pe din două cel mai ieftin frucola
și-l împărțeam cu cristina s-avem motiv de stat
filat sau bârfit
la croco
acum arizona nu mai este
nici pescarul
s-a făcut un bar de snobi cu fotolii din care se beau coctailuri în vitrine
în locul lor
stai și te miri de bănoșii expuși la stradă și iar te miri
și nici alimentara cea mai ieftină de lângă arizona și pescaru
nu mai este
au plecat toate localurile astea
cu tot cu fumul celor ce-au rămas doar fum
călin
bădică
matiș
și-o poveste
când eram copil
călin mi s-a părut cel mai talentat actor din țara asta
făcea o pantomimă cum în viața vieții mele n-am mai văzut
apoi când l-au împușcat la revoluție am plâns crezându-l mort
după ceva ani am aflat că dacă n-ar fi fost găsit sinucis
astăzi mi-ar fi fost coleg la teatru
și-am plâns din nou și plâng
și acum
în arizona nu intram foarte des în vremea cenaclurilor
decât atunci când mă trimitea mama să cumpăr ceva
mai mergeam cu câte cineva și fumam carpați fără
furate de la bunicu\'
mai intram atunci când era musai să intru
dar ieșeam repede
nu mă uitam nici în dreapta nici în stânga
nu știu de ce mi se părea un locaș în care eu
nu prea aveam ce căuta
pescarul își ținea ușile deschise
de se vedeau clienții veseli până în capăt de sală
treceam dreaptă și țeapănă fără să-mi întorc privirea
fără să privesc înăuntru, treceam, deși cumva
m-ar fi tentat
dacă uneori, din curiozitate mă scăpam să privesc
bădică îmi făcea cu mâna
ieșea după mine pe stradă
și să intru la pescarul
mă invita
după cenacluri mergeam cu toții la emma
se uita chelnerița cam chiorâș la mine
eram unicul client ce n-a comandat vreodată
băuturi cu alcool
îmi venea să le salut pe aproape toate
ale cunoscuților portrete
bună seara, bună seara, servus,
ciau, salut, la revedere
pe curând
locul întâlnirilor mele a fost dintotdeauna croco
în colț dorel cu pletele, căștile și ochii verzi toată piața păcii o scruta
vindeam sticle să am bani de suc și de un film
cumpăram pe din două cel mai ieftin frucola
și-l împărțeam cu cristina s-avem motiv de stat
filat sau bârfit
la croco
acum arizona nu mai este
nici pescarul
s-a făcut un bar de snobi cu fotolii din care se beau coctailuri în vitrine
în locul lor
stai și te miri de bănoșii expuși la stradă și iar te miri
și nici alimentara cea mai ieftină de lângă arizona și pescaru
nu mai este
au plecat toate localurile astea
cu tot cu fumul celor ce-au rămas doar fum
călin
bădică
matiș
și-o poveste
0
cred că se întâmplă ceva ciudat pe la Cluj, Sevra spune că este noul rege al Arizonei, tu spui că nu mai există,
hmmm...oricum mai suntem câțiva pe aici care nu ne lăsăm plecați cu una cu două, chiar dacă sunt foarte sigură că nu voi mai reveni în Cluj, Arizona e bine păstrată în buzunarul meu,
mulțumesc pentru empatie,
iartă răspunsul întârziat,
servus:)
hmmm...oricum mai suntem câțiva pe aici care nu ne lăsăm plecați cu una cu două, chiar dacă sunt foarte sigură că nu voi mai reveni în Cluj, Arizona e bine păstrată în buzunarul meu,
mulțumesc pentru empatie,
iartă răspunsul întârziat,
servus:)
0
Da, în supărarea mea, observând că \"Pescarul\" și \"Alimentara\" (era cel mai ieftin magazin alimentar de prin zonă și de acolo ne aprovizionam) ce încadrau \"Arizona\" s-au desființat, am avut impresia că și cafeneaua a avut aceeași soartă. Îmi cer scuze, rectific, \"Pescarul\" nu mai există și nu Arizona, (dacă ai să treci pe acolo te vor frapa barurile de snobi cu fotoliile și cu clienții ce servesc, la vitrină) deși, la ritmul în care spațiile din centru se cumpără și modifică, nu m-aș mira să \"cadă\" și celebra cafenea. Voi modifica textul și voi pune și foto, când am să-l postez.
Așa, de dor și de amintire...
(Este o discrepanță uriașă: acel bar cu snobi, în locul alimentarei, care bănuiesc că e mai scump și ca Napoca 15 și alăturat, micuța Arizona, cu fumul ei și cu măsuțele joase cu poveștile ei, care pun Clujul la cale...)
Servus, Dana! :)
Adina
Așa, de dor și de amintire...
(Este o discrepanță uriașă: acel bar cu snobi, în locul alimentarei, care bănuiesc că e mai scump și ca Napoca 15 și alăturat, micuța Arizona, cu fumul ei și cu măsuțele joase cu poveștile ei, care pun Clujul la cale...)
Servus, Dana! :)
Adina
0
Dana, eu pling asa de rar (probabil din orgoliu) incit daca spun ca mi-ai smuls o lacrima cu textul asta nu ai nevoie de nimic altceva, da? :(
0
Nu, ztiu ca e greu de crezut, dar lacrima aia era pe bune. :) Ar trebui sa-i dedici poemul asta lu\' Badica. :)
0
am ascultat cu atentie lectura textului tau..
de-a dreptul impresionanta....
mi-a placut...
oricum, stii deja ca mi-a placut textu foarte mult...si, sper sa vezi commul asta chiar daca poezia e demult in pagina a 2-a...a 3-a...
cu mult dtag, prietenul tau clujean, DAniel.
de-a dreptul impresionanta....
mi-a placut...
oricum, stii deja ca mi-a placut textu foarte mult...si, sper sa vezi commul asta chiar daca poezia e demult in pagina a 2-a...a 3-a...
cu mult dtag, prietenul tau clujean, DAniel.
0

dar subtitlul e cam dambovitzian cam strident draga danutsa