Jurnal
război cu pepeni și moarte
să spui morții noapte bună
1 min lectură·
Mediu
dacă ai da cu degetul pe mine
așa cum verifici praful de pe mobile
ai săpa o tranșee adâncă și cu marginile franjurate de atâtea dezertări
și execuții sumare
cu un sunet surd ascuns în pernă m-aș despica
precum un pepene prea copt în care doar ce strecori
vârful unui cuțit
ce de roșu și ce de negru ar curge din mine
mâinile mele împletite
de împărțit pe post de mărțișoare la începutul iernii
războiul total armiile au deschis fronturi pe orice cuvânt
ce straniu se-nmulțesc crăpăturile petei de noroi uitate la soare
nimeni n-are mamă n-are tată se trage doar
orbește
împușcatul dăunează grav sănătății
scrie scrijelit pe sicrie
ce de liniște
ce de frică
ce de inexistențe
na-ți-o ție dă-mi-o mie
undeva într-un colț doi soldați
cu genunchii strânși la piept
mușcă pământ
0125.171
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Herjeu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Herjeu. “război cu pepeni și moarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-herjeu/jurnal/196986/razboi-cu-pepeni-si-moarteComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Oo poezie foarte frumoasa, doua chestii m-au indus in eroare, acel impuscat care dauneaza sanatatii si adanca_cu,
0
RHEmil, dreptate ai... doua razboaie... de fapt 4 razboaie... infinite razboaie... infinite celule in razboi una cu alta, in fiecare secunda...
Se deschid atatea fronturi fara sa se-nchida cu adevarat nici unul.
Multumesc de cuvinte
Se deschid atatea fronturi fara sa se-nchida cu adevarat nici unul.
Multumesc de cuvinte
0
RHIonut - ma bucur ca ti-a placut..
Cu impuscatul n-am ce face. Cealalta s-a rezolvat... :)
Cu impuscatul n-am ce face. Cealalta s-a rezolvat... :)
0
UA
Iata ca nu pot sa nu las un semn...nu pot sa nu-mi pun degetele pe taste... scriu recitind si recitind poemul vad simt ca ma navaleste ca imi place... dar intr-un alt ses... profund... Uln
\"ce straniu se-nmulțesc crăpăturile petei de noroi uitate
la soare
nimeni n-are mamă n-are tată se trage doar
orbește\"
\"ce straniu se-nmulțesc crăpăturile petei de noroi uitate
la soare
nimeni n-are mamă n-are tată se trage doar
orbește\"
0
RHUln - nu stiu cat de remarcabil e textul. Stiu doar ca ma bucura c-a ajuns la unii oameni.
0
GDexecuții, cuțit, război, împușcat, soldați,sicrie...acestea îmi par a fi cuvintele cheie ale versurilor tale...e bine că suntem soldați, e trist că cei dragi nouă luptă pe fronturile inamice, trăgând în noi...cu arme de cuvinte...ne ascundem în tranșeele interioare, în urma noastră rămân crăpături de noroi, ce se adâncesc cu fiecare zi tot mai mult...
0
RHGabriela - mulțumesc de trecere și de cuvinte. Din păcate,nu doar cu cuvinte trag ceilalți în noi. Și, uneori, degeaba ne ascundem în tranșee...
0
ICdacă ai da cu degetul pe mine
așa cum verifici praful de pe mobile
spune poetul catre cineva, urmind o confesiune despre tristete, razboi, moarte...
sunt gata sa explodez ca un pepene copt, o senzatie de intensa de traire se percepe aici, investita intr-un conflict intr-o zona interioara:
războiul total armiile au deschis fronturi pe orice cuvânt
așa cum verifici praful de pe mobile
spune poetul catre cineva, urmind o confesiune despre tristete, razboi, moarte...
sunt gata sa explodez ca un pepene copt, o senzatie de intensa de traire se percepe aici, investita intr-un conflict intr-o zona interioara:
războiul total armiile au deschis fronturi pe orice cuvânt
0
RHDa, Cornelia... razboiul fara invingatori. Toata lumea e ingropata apoi in cimitirul eroului necunoscut.
0
FNunele imagini extrem de fine. parerea mea e ca ar trebui sa reduci cantitatea de lianti care intaresc structura logica a textului. adica mai mult soc, mai intens scurt+circuit, sa nu creada cititorul ca il subestimezi
0
RHFelix - probabil ai dreptate, dar, din fericire, eu, nefiind poet, nu simt nevoia reductionismului logic pana la o magma de semnificatii...
Stiu ca sunt mult prea \"didactic\" uneori... dar...
Stiu ca sunt mult prea \"didactic\" uneori... dar...
0
Ma refer la prima si a treia strofa, strict personale, care aduc aminte de un razboi surd cu tine si cu toata singuratatea.
Partea a doua e o executie sumara a unei lumi in razboi cu sine insasi. Singurii martori ai acestui razboi al inexistentei sint doi soldati ce musca pamintul din colturi.
Poate putin nu sint de acord cu \"Impuscatul dauneaza grav sanatatii\", dar nu conteaza interpretarea ci felul in care simti.
Personal, mi se pare extrem de puternic finalul.
In plus si titlul mi se pare de o ironie placuta. Un poem bun din punctul meu de vedere.
Firesc, dureros, final previzibil spre moarte.