bilet pe masa din bucătărie

plec în lume. când vei citi aceste rânduri eu voi fi în stare de orice lumea se va transforma într-un câine pe care-l voi duce în lesă mai departe nu are rost să mă cauți s-ar putea să fiu înghițită de primul oraș cu nume mai complicat în care înstrăinându-mă nu voi mai ști drumul înapoi nu voi mai fi niciodată acasă. îmi voi pierde chipul în piatra cubică a orașului îmi voi împrumuta trupul animalelor de povară nimeni nu mă va striga pe nume oricum numai tu mă știai în lume nu există dovezi despre mine cea care puteam să fiu voi clădi o tăcere imensă cât un munte. străinii nu vor observa nimic tăcerea va flutura ca un drapel ciudat în semn că de aici începe moartea stânca înaltă pe care nu se va încumeta nimeni vârful de piatră al iubirii noastre va rămâne pierdut în al nouălea cer