Jurnal
în orașul în care nu...
să spui morții noapte bună
1 min lectură·
Mediu
m-am rătăcit prin orașul acesta
încrâncenat și gol l-au părăsit străzile
și copacii și trotuarele calde
orașul acesta orb
ferestrele au zburat care-ncotro fluturi transparenți
mă lovește cu bățul să-i arăt drumul
semafoarele clipesc speriate le-au fugit culorile
să se spele la ochi de atâtea intersecții goale
mă ține de braț orașul acesta strâns ca pe o pedeapsă
se agață de mine străin lângă străin
ne jucăm echilibrul pe șine ruginte
cine mănâncă pe cine
dar rămase
printr-un blestem urban
paralele
doar pietrele din pavaj încearcă parcă să uite
izbindu-se între ele ca niște zaruri măsluite
rămași brusc fără poduri ne ciocnim casă de casă bloc de bloc
refugiu de refugiu ne fărâmăm puțin câte puțin
ascunzându-ne găsindu-ne rătăcindu-ne
0154.577
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Herjeu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Herjeu. “în orașul în care nu....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-herjeu/jurnal/189809/in-orasul-in-care-nuComentarii (15)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Emil, rătăcitor ca și autorul lui... Și nespălat la ochi... de intersecții.
Să rătăcim, Emile, să rătăcim...Om întâlni cândva fărâme. om...
mulțumesc
Să rătăcim, Emile, să rătăcim...Om întâlni cândva fărâme. om...
mulțumesc
0
Costin - ma bucur de semnul... de viata :) Da, lupta pentru supravietuire sau upta pentru nemoarte... ?
0
cuprind orașul în mine, îl amestec într-un creuzet tainic
îl dau prin centrifugă
să-i scot sângele
din piele îmi cresc pavaje
ochii sunt ferestre în bătaia vântului, se zbat de pereți -
aceștia elastici
se apleacă, unul spre altul...
trezesc moartea
uita-se-m să-i spun \"noapte bună\"!
...am trăit presiunea unui oraș \"vânt\" fiind!
cu stimă și un vin din colecția mea(când vei fi în trecere pe aici-pun deoparte!)
Valeriu DG
îl dau prin centrifugă
să-i scot sângele
din piele îmi cresc pavaje
ochii sunt ferestre în bătaia vântului, se zbat de pereți -
aceștia elastici
se apleacă, unul spre altul...
trezesc moartea
uita-se-m să-i spun \"noapte bună\"!
...am trăit presiunea unui oraș \"vânt\" fiind!
cu stimă și un vin din colecția mea(când vei fi în trecere pe aici-pun deoparte!)
Valeriu DG
0
Grazie, Valeriu :) Cu prima ocazie sper sa revad Roma si sa ciocnesc un pahar de vin cu tine :) De baut, insa, voi bea un suc :)
0
Radule,nu stiu de ce, dar ce-ai scris ma duce cu gindul la cernobil.iarta-mi imaginea.Sau la un film pe care l-am vazut nu de mult, un film tare vechi ultima plaja...trista poezie ,tare mi-a placut.
0
Luana - cateodata orasele din noi sau din jurul nostru arata sau se simt ca niste cernobaluri... Am vazut si eu filmul de care vorbesti... Din pacate, uneori nu exista nici un ultim tarm...
0
nemoartea ne poarta viata, pe strazi ratacim cautandu-ne sensul,
orasul din noi isi arata ruinele in fiecare seara, atunci
ne sfaramam putin cate putin, regasindu-ne ...
in loc de comentariu doar o tristete care s-a mulat perfect
pe starea mea azi, recunosc orasul acesta, il plimb adesea
prin lume ...
Anana
orasul din noi isi arata ruinele in fiecare seara, atunci
ne sfaramam putin cate putin, regasindu-ne ...
in loc de comentariu doar o tristete care s-a mulat perfect
pe starea mea azi, recunosc orasul acesta, il plimb adesea
prin lume ...
Anana
0
Anana - imi pare rau ca s-a mulat... Mi-as dori ca nimeni sa nu simta astfel de tristeti...
0
Radu,mereu exista un ultim tarm sau penultim sau sa zicem un tarm care ni s epare ultimul si dupa el vine altul si altul si altul...undeva ne-asteapta o penelopa pe fiecare dintre noi.Habar n-am cum o fi aratind da precis pe noi ne asteapta.ca altfel n-ar mai fi sa credm in ulise si-ar fi...cum? habar n-am,cred ca trist.
0
Intr-o exprimare batraneasca, mai arunci un lemn pe foc, mai spui o poveste. Totul e bine si frumos in casa de turta dulce. Numai ca afara se sfasaie lupii intre ei. Femeile avorteaza ca n-au ce sa le dea celor mici de mancare. Copiii isi ucid parintii. Acolo nu poti să spui morții noapte bună. Ii spui, buna draguto, vrei sa ne cuplam?
0
pana la sine ruginite mi-a placut. interesanta descriere/descompunere/izolare a orasului (tau).
nu pot sa nu rad la ce-a zis mihai. :)) \"Acolo nu poti să spui morții noapte bună. Ii spui, buna draguto, vrei sa ne cuplam?\"
acolo trebuie sa-ti fie mila si sa incerci sa faci si tu ceva si in nici un caz sa te complaci pt ca e periculos, c-ajungi unde zice mihai, nu e bine deloc.
(of, o intreaga poveste...trista si adevarata...)
nu pot sa nu rad la ce-a zis mihai. :)) \"Acolo nu poti să spui morții noapte bună. Ii spui, buna draguto, vrei sa ne cuplam?\"
acolo trebuie sa-ti fie mila si sa incerci sa faci si tu ceva si in nici un caz sa te complaci pt ca e periculos, c-ajungi unde zice mihai, nu e bine deloc.
(of, o intreaga poveste...trista si adevarata...)
0
\'\'Și-atunci dorim să înțelegem de ce celălalt se comportă astfel. Din păcate, începem acest proces cu un handicap. Avem mereu tendința de a-i judeca pe ceilalți cu uneltele cu care ne judecăm pe noi.\'\'
Astfel că ceilalți vor fi tot noi, adică un oreș pustiu, cu o persoană și numeroase fantome, frânturi ale sale:
\'\'refugiu de refugiu ne fărâmăm puțin câte puțin
ascunzându-ne găsindu-ne rătăcindu-ne\'\'
Astfel că ceilalți vor fi tot noi, adică un oreș pustiu, cu o persoană și numeroase fantome, frânturi ale sale:
\'\'refugiu de refugiu ne fărâmăm puțin câte puțin
ascunzându-ne găsindu-ne rătăcindu-ne\'\'
0
Mihai - fiecare spune mortii ce simte... Si intelege ce poate din raspunsul ei...
FE - mila e un mod mascat de a te crede mai norocos decat celalalt. Si din mila nu se va naste niciodata intelegere.
Cornelia - multumesc de trecere si cuvinte
FE - mila e un mod mascat de a te crede mai norocos decat celalalt. Si din mila nu se va naste niciodata intelegere.
Cornelia - multumesc de trecere si cuvinte
0

Dincolo de faptul ca citesc intotdeauna cu mare placere textele tale, nu pot sa nu remarc orasul acesta orb in care totul e o asteptare. M-as spala si eu pe ochi de atitea intersectii, daca as sti ca instrainarea ar fi mai usoara.
Finalul aproape ca ma face sa ratacesc pe strazi in cautare de farime umane.
Un poem ratacitor care mi-a placut.
Emil