Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

în orașul în care nu...

să spui morții noapte bună

1 min lectură·
Mediu
m-am rătăcit prin orașul acesta încrâncenat și gol l-au părăsit străzile și copacii și trotuarele calde orașul acesta orb ferestrele au zburat care-ncotro fluturi transparenți mă lovește cu bățul să-i arăt drumul semafoarele clipesc speriate le-au fugit culorile să se spele la ochi de atâtea intersecții goale mă ține de braț orașul acesta strâns ca pe o pedeapsă se agață de mine străin lângă străin ne jucăm echilibrul pe șine ruginte cine mănâncă pe cine dar rămase printr-un blestem urban paralele doar pietrele din pavaj încearcă parcă să uite izbindu-se între ele ca niște zaruri măsluite rămași brusc fără poduri ne ciocnim casă de casă bloc de bloc refugiu de refugiu ne fărâmăm puțin câte puțin ascunzându-ne găsindu-ne rătăcindu-ne
0154.577
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
119
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Radu Herjeu. “în orașul în care nu....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-herjeu/jurnal/189809/in-orasul-in-care-nu

Comentarii (15)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Incrincenare si pustiu. Ciocnri si instrainari.
Dincolo de faptul ca citesc intotdeauna cu mare placere textele tale, nu pot sa nu remarc orasul acesta orb in care totul e o asteptare. M-as spala si eu pe ochi de atitea intersectii, daca as sti ca instrainarea ar fi mai usoara.
Finalul aproape ca ma face sa ratacesc pe strazi in cautare de farime umane.
Un poem ratacitor care mi-a placut.
Emil
0
@radu-herjeuRHRadu Herjeu
Emil, rătăcitor ca și autorul lui... Și nespălat la ochi... de intersecții.
Să rătăcim, Emile, să rătăcim...Om întâlni cândva fărâme. om...
mulțumesc
0
@xxx-0011057Xxxx
orașul. personificat într-un orb care bate cu bățul. imagini apocaliptice, care sunt exprimate crescendo. luptă interesantă pentru supraviețuire, frumos conturată: \"cine mănâncă pe cine...\" nerv. într-adevăr, nerv.
0
@radu-herjeuRHRadu Herjeu
Costin - ma bucur de semnul... de viata :) Da, lupta pentru supravietuire sau upta pentru nemoarte... ?
0
@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu
cuprind orașul în mine, îl amestec într-un creuzet tainic
îl dau prin centrifugă
să-i scot sângele
din piele îmi cresc pavaje
ochii sunt ferestre în bătaia vântului, se zbat de pereți -
aceștia elastici
se apleacă, unul spre altul...
trezesc moartea
uita-se-m să-i spun \"noapte bună\"!

...am trăit presiunea unui oraș \"vânt\" fiind!
cu stimă și un vin din colecția mea(când vei fi în trecere pe aici-pun deoparte!)
Valeriu DG
0
@radu-herjeuRHRadu Herjeu
Grazie, Valeriu :) Cu prima ocazie sper sa revad Roma si sa ciocnesc un pahar de vin cu tine :) De baut, insa, voi bea un suc :)
0
@luana-zosmerLZluana zosmer
Radule,nu stiu de ce, dar ce-ai scris ma duce cu gindul la cernobil.iarta-mi imaginea.Sau la un film pe care l-am vazut nu de mult, un film tare vechi ultima plaja...trista poezie ,tare mi-a placut.
0
@radu-herjeuRHRadu Herjeu
Luana - cateodata orasele din noi sau din jurul nostru arata sau se simt ca niste cernobaluri... Am vazut si eu filmul de care vorbesti... Din pacate, uneori nu exista nici un ultim tarm...
0
@nuta-craciunNCNuta Craciun
nemoartea ne poarta viata, pe strazi ratacim cautandu-ne sensul,
orasul din noi isi arata ruinele in fiecare seara, atunci
ne sfaramam putin cate putin, regasindu-ne ...

in loc de comentariu doar o tristete care s-a mulat perfect
pe starea mea azi, recunosc orasul acesta, il plimb adesea
prin lume ...

Anana
0
@radu-herjeuRHRadu Herjeu
Anana - imi pare rau ca s-a mulat... Mi-as dori ca nimeni sa nu simta astfel de tristeti...
0
@luana-zosmerLZluana zosmer
Radu,mereu exista un ultim tarm sau penultim sau sa zicem un tarm care ni s epare ultimul si dupa el vine altul si altul si altul...undeva ne-asteapta o penelopa pe fiecare dintre noi.Habar n-am cum o fi aratind da precis pe noi ne asteapta.ca altfel n-ar mai fi sa credm in ulise si-ar fi...cum? habar n-am,cred ca trist.
0
@x-0017859Xx
Intr-o exprimare batraneasca, mai arunci un lemn pe foc, mai spui o poveste. Totul e bine si frumos in casa de turta dulce. Numai ca afara se sfasaie lupii intre ei. Femeile avorteaza ca n-au ce sa le dea celor mici de mancare. Copiii isi ucid parintii. Acolo nu poti să spui morții noapte bună. Ii spui, buna draguto, vrei sa ne cuplam?
0
@ramona-ungureanuRURamona Ungureanu
pana la sine ruginite mi-a placut. interesanta descriere/descompunere/izolare a orasului (tau).
nu pot sa nu rad la ce-a zis mihai. :)) \"Acolo nu poti să spui morții noapte bună. Ii spui, buna draguto, vrei sa ne cuplam?\"
acolo trebuie sa-ti fie mila si sa incerci sa faci si tu ceva si in nici un caz sa te complaci pt ca e periculos, c-ajungi unde zice mihai, nu e bine deloc.
(of, o intreaga poveste...trista si adevarata...)
0
\'\'Și-atunci dorim să înțelegem de ce celălalt se comportă astfel. Din păcate, începem acest proces cu un handicap. Avem mereu tendința de a-i judeca pe ceilalți cu uneltele cu care ne judecăm pe noi.\'\'
Astfel că ceilalți vor fi tot noi, adică un oreș pustiu, cu o persoană și numeroase fantome, frânturi ale sale:
\'\'refugiu de refugiu ne fărâmăm puțin câte puțin
ascunzându-ne găsindu-ne rătăcindu-ne\'\'
0
@radu-herjeuRHRadu Herjeu
Mihai - fiecare spune mortii ce simte... Si intelege ce poate din raspunsul ei...

FE - mila e un mod mascat de a te crede mai norocos decat celalalt. Si din mila nu se va naste niciodata intelegere.

Cornelia - multumesc de trecere si cuvinte
0