de azi mor la personale

până dimineață au trecut mașinile grele încărcate cu restul iubirilor din oraș Gunoierilor nu le pasă ei pun repede mănușile de piele și mâna pe lopată În fiecare cartier containerele sunt puse în ordine cu număr de înregistrare Desigur unii locatari bat covoarele în timpul programului de liniște dar nimeni nu are curaj să iasă la fereastră și să strige vinerea au zi liberă toate iubirile Se desprind ca aripa de țipătul cocorului și se lasă alergând în jurul casei Bărbații care nu sunt cuminți sunt trași pe roată la parter acolo unde domnul președinte de asociație regulează femeia de serviciu Ce știm noi doar e zi liberă Dar mai apoi a doua zi se schimbă situația aduce fiecare ce poate un coniac un vinișor ceapă slană și cărțile de tabinet În timpul acesta noi doi căutăm cheia de la intrarea pe scara A fiindcă într-o tinerețe din flori am ascuns în cutia poștală primul nostru sărut...de pe chat nici măcar în uscătoria de la patru nu mai este loc că într-o noapte au venit unii de pe poezie.ro și au scris poeme pe peretele chiar peretele pe sub care iubirile noastre trimit esemesuri Nu mai ai loc de poeți..păi ăla ăla lu Nanu n-ați văzut cum a tras la ochi prima metaforă din care și-a făcut ochelari? și apoi..când a venit herinean de la oraș...muamăăă ce șapcă mișto avea inginerul și ce telefon șucar ce laptop că și acum în fișierele parolate se aude cum joacă barbut agonia Într-o luni spre seară a venit supărat rău da rău de tot băiatul ăla Pan..da da că mergea pe drum și cânta și cânta...dar de ăsta nu zic nimic...e preot...Caloianca! Ei aș fumează și acum de parcă nu vedeți tavanul poeziei.ro... Femeile! Cum adică de ce scriu numai despre ...și...despre...păi nu mă iubește ea că ea are un iubit care nu o iubește și pe urmă zău așa eugenia reiter are cel mai frumos curcubeu Cu el conduce matizul în portbagajul căruia îndeasă uneori sticle de vin pe care i le dă lu nanu și nanu le aduce să le bem noi sucativele Mi-e cam dor de ăla mic de alex din moldova nouă Cică e și el major și acum pe buletinul lui nu mai scrie copil ci copil de poet...despre multe ar trebui să poemenesc la sfintele noastre strigături...dar eu vă spun că sunt rău de tot de îndrăgostit...sigur că de o femeie și ca să vedeți că nu sunt un golan vă spun fraților că de ieri am descoperit cum se numește distanța dintre lumină și nemișcare...Da..Distanța dintre lumină și nemișcare se numește IUBIRE.... nu mă certați...vă rog de azi o să mor la personale