mă doare ploaia

În mâna unei autoare ca tine
sunt de ajuns puține culori
pentru a crea un tablou autentic
ce vibrează.

Felicitări, un micropoem plăcut!

Rara, întotdeauna mâinile au de spus o poveste, iar ploaie doare uneori atât de tare...
Alinând durerea, Maria

da, cezara
ai uitat.

multă mprofunzime în tot ce-am găsit aici

o asociere reușită între text și imagine

cu sinceritate,
teodor dume,

danut:multumesc de trecere.culorile, of...ce tentatie!
maria, fata lumini: sa nu te mai temi de ploaie niciodata!
teo, tu atingi profunzimi mult mai adinci cu mina ta de artist!
cu drag,
rara

și mie mi-a plăcut ideea
parcă ar mai fi mers un \"ceva\" acolo, după al doilea vers
și aș fi lăsat așa finalul:
\"să fi uitat s-o întreb... ?\"
nu cred că au rost 3 semne de întrebare

seara bună

multumesc pentru comentariu.
intotdeuan sunt uimita in fata ploii. mai mult decit in fata duerii. poate de aici intrebarile.
o seara buan si tie
rara

intotdeauna, buna, durerii...

un poem straniu...cu mâini inegale...

intotdeauna ma surprinzi. cu placere.
ps: ca si ultimele tale poeme.
cu drag, rara

voiai cumva sa spui cele mai recente?...iarta-ma, sunt intr-o dispozitie jucausa...am glumit, desigur!:)

cele mai recente.
ps:sa nu uiti niciodata sa te joci.
rara

nu voi uita...ai vreo indoiala?...

rar un asemenea poem. În puține cuvinte multe imagini, înțelesuri și, mai ales, neînțelesuri. De aici întrebările, cea de față inedită. Am gustat-o cu plăcere.
LIM.

la nivel conceptual e chiar misto, insa tehnic vorbind cam lasa de dorit; adica oricine ar fi putut gandi astfel.
imaginea e urata, neinspirata si in plus.

ioana: îndoieli am destule. am certitudinea că știi să te joci.și înapoi, drept stîng, drept stîng.
liviu:mulțumesc pentru comentariu.sunt încă novice în a dezvolta cocepte pe marginea unei foto.
andreea:mulțumesc pentru comentariu.să gândim deci.
cu drag vouă
rara

asta a fost o intoarcere, nu-i asa?...