zăgăzuind…

cuvintele își dorm singurătatea laolaltă și-asemeni apei din cocoașa barajului se sprijină-n pereții versului și-așteaptă ocazia căci vine-o vreme vine ziua când apăsarea se va împlini sub somnul morții aparente cu prima fisură se va dezlega izbucnirea și toate visele, cuvintele, versurile se vor pune în mișcare strecurându-se cărând toata osteneala prafului ce a dansat lumina și vine-o vreme când cuvintele se vor epuiza la baza unui nou obstacol colorându-și somnul aparent până când o nouă fisură…