în lichide priviri

păstrez zâmbetul tău printre filele cărții din care citesc cu nesaț până la marginea soarelui mă afund în umbrele ce se-ndreaptă spre noapte, unde vântul nu suflă, unde păsările se-ascund printre frunzele măcinate de vânt purtate în înaltul cerului, să te caut am dat la o parte praful de pe băncile vechi în speranța că te vei întoarce precum un câine după miros, că te vei descălța și vei alerga goală în fața ochilor mă vei ține în brațe – ca inima ta să-mi încălzească trupul sleit de puteri zilnic mă privesc în oglindă, îmi imaginez îmbrățișările tale cum se scurg pe pieptul din care nu a mai rămas nimic – doar speranțe, nevoi, în care bătăile inimii rezonează-ntr-un ecou nesfârșit în care singurătatea zace în lanțuri precum o fiară turbată ce-și cunoaște sfârșitul *** azi te-am găsit dar era prea târziu te port în ochii fără culoare calmă, difuză