avem noroc

avem noroc că moartea nu se poate scrie. am ajunge să citim numai moarte am ajunge să iubim numai muribunzi locurile de joacă s-ar tranforma în pietre pietrele s-ar transforma în pietre și am arunca în noi cu noi. am arunca în noi cu copiii noștri pe care i-am culege toamna din câte-o salcie. totuși ce noroc avem să scriem numai și numai din dragoste să murim din dragoste să facem dragoste din dragoste să facem copii din dragoste. ce noroc avem că vine toamna și se așează în sfârșit peste noi și noi o iubim și ne iubim și toamna se miră cum de avem atâta noroc să nu scriem moartea ci să o trăim în repetate straturi până când reușim să o disimulăm sărbătorind tot felu de chestii. uneori ne bucurăm din te miri ce. copiii noștri care știu totul de cum îi naștem se miră. în orice caz noi avem un mare și nesperat noroc că nu trebuie să vorbim deloc despre moarte.