Obsesie

obsesia se naște când te tai în cioburi până la os uimirea vine din fascinația sângelui și greața lui ce alunecă peste papilele gustative uscate de timp. în urmă rămâne o baltă roșie coagulată de la osul sacru până la Atlas, în curbura spinării toate vertebrele își înalță crestele brăzdate străpungând epiderma- atunci se naște durerea, chinurile desfacerii, agonia ruperi sângelui din tine, a secundelor din ceasornic, ticăitul lui e un plescăit chinuit de limbă uscată- sângele nu ține de sete- și-atunci se naște nervul, ca ultim păcat al celulelor amorțite în spatele coastelor. veninul se împrăștie ca smoala în fiecare os frânt ca o amfetamină, așa se naște dependența, luxul viciului e un capriciu în plus, încă un motiv de-a adulmeca urmele de sânge ca un rechin flămând și de a-ți chinui oasele cu nesfârșite cioburi din oglinda în care s-a născut iubirea.