Semne desprinse

poemul trebuie sa fie un tot unitar, sunt cateva imagini care fragmenteaza textul, care vorbesc despre stari diferite. in forma in care scrii despre lupta cu tine insuti mi se pare un pic plat, cele 2 versuri sunt brute + ca ideea este arhicunoscuta. ai putea umbla putin la exprimare si cred ca iti va iesi un super poem
foarte amical

am înțeles ideea cu unitarul, maybe next time. cît despre luptă, inițial nici nu erau cele versuri. le-am scos. mulțumesc.

mi-a placut mult versul: nu mai tin minte daca mi-am dorit ceva, apoi si continuarea.
mcm

Am citit primele două versuri și m-am oprit, nu vreau să trec mai departe până nu scriu și eu: mâna apucă acea clanță, de orice natură ar fi ea și o apasă și ajunge la limită, dar o apasă în continuare și dacă insiști ea va accepta să-ți deschidă acele uși nedeschise pentru cei inconsecvenți
Acum reiau lectura...

dorința, speranțele,...
Oare doar dezamăgire peste tot? Oare aceste uși nu s-au deschis unde trebuiau sau tu nu ai apăsat până dincolo de limită, până dincolo de limita dublă, triplă...că așa e cu planurile astea ale existenței aici și dincolo și dincolo de dincolo...
Oricare uși aș deschide poezia ta mă pândește cu zâmbetul pe buze
Felicitări Cati
Cu prietenie
PP

mi se pare extrem de eclatanta imaginea dorintei ca un caine scapat din cusca. plus caracterul receptiv plasat in ultima strofa. natura particulara aici, consta in daltuirea starii abordate, cu putin material dar suficiente ferestre.

versurile 6-7-8-9-10 eclipsează prin exprimare și mesaj.iar finalul l-aș aduce ...aproape

sugestie:
fiecare plecare o simt
ca pe o rupere din mine

și aș limita poezia doar între versurile 6-12

scuză-mă, cati. eu aș simplifica totul și aș renunța la prima strofă. e doar părere de cititor. nimic mai mult. textul îți aparține.ideea din poem e salutară și merită explorată și valorificată.
e un poem fain și merită păstrat

stimă și considerație,
teo

Carmen, te cred.

Petrache, scrie, ai scris de fapt, ca într-un film în care mișcările-s reluate slowly, lucru care nu a putut decît să-mi răpească și mie un zîmbet. Vezi că dincolo de orice uși esențial este să oferi, atunci orice căutare își pierde rostul.

Sorin, something like this. Am lucrat la ea înainte să postez.

Teodor, nu vreau să renunț la prima strofă.

poezia se scrie cu sufletul,asa cum o simti.tu ai facut acest lucru si e foarte bine...
un poem bun, bine aerisit

Cu malta stima,
Radun

mă bucură aprecierea ta. mulțumesc de oprire.

Katy, versurile 6 - 10 parcă le-aș mai fi scris și eu cândva, dar numai în minte și nu sub aceeași formă. Să fiu mai explicit: mă bucură faptul că asemenea gânduri plutesc într-un fel dincolo de timp și spațiu și determină ca lectorul să se recunoască uneori în cel care scrie. Ți-am scris acest comentariu așa târziu, deși am citit textul încă de la postarea acestuia.

P.s. Tăcerea ta și a altora spune multe. Vorba lui Hamlet.

Pașa, da, acea parte are un aspect mai generalizat, aceasta fiind probabil cauza care determină lectorul să se recunoască în cel care scrie. Mulțumesc pentru acest comentariu. Tăcerile au rostul lor.