Jurnal
Chioșcul de ziare
1 min lectură·
Mediu
Alexandra bănuiește că e frumoasă
bărbății fluieră admirativ când trece pe stradă ;
chiar și unele femei întorc capul după ea
atunci ea roșește, lasă capul în pământ și fuge
Alexandra vinde ziare la un chioșc pe centru
patronul îi face curte insistent și îi aduce zilnic flori
chiar și clienții îi mai aduc câteodată ciocolată
atunci, ea roșește, lasă capul în pământ și plânge
Alexandra locuiește într-o garsonieră cu mama ei
care e bolnavă și zace la pat de câtva timp
doctorul i-a spus că nu o mai duce mult
atunci, ea a roșit, a lăsat capul în jos și s-a rugat
Alexandra e îmbrăcată în negru și e tristă
toată ziua stă în geam cu ochii pe cer și cu mâna pe inimă
femeile o compătimesc, bărbații fac mișto de ea,
atunci ea roșește, lasă capul în pământ și înjură
Alexandra a plecat. Nu se știe unde. Nu se știe de ce.
Clienții chioșcului de ziare îi aduc ciocolata fetei cele noi
Patronul o fluieră admirativ și o duce cu mașina acasă
atunci ea roșește, lasă capul în pământ și încearcă să uite.
075.086
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- herciu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
herciu. “Chioșcul de ziare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-herciu/jurnal/1773514/chioscul-de-ziareComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
se pare ca in orice fata locuieste o alexandra, o poveste care poate fi luata de la capat oricand.
mcm
mcm
0
Este adevărat, poate că în orice fată este o Alexandra, dar aici mi se pare că Alexandra este tot ea în orice ipostază. Alexandra, fuge, plânge, se roagă, înjură . De aici mai departe ar putea să se înțeleagă întreruperea. Alexandra nu mai e, a plecat, altă fată a venit, în ea este o altă alexandră... Mi se pare, din contra, că Alexandra a plecat rămânând! Ea cea care fugea, plângea, se ruga, înjura, a plecat și a rămas tot ea, aceea care încearcă să uite. Este o plecare din ființa anterioară și construirea altei ființe, dar, paradoxal în care se păstrează ca o urmă a celei vechi, înroșirea la față, inocența. Ea însă încearcă să și-o uite.
Sigur pot să bat câmpii cu grație, dar așa mi se pare mie, că acest poem se apropie de mine
Felicitări pentru Dan, pentru sensibilitate și abilitatea de a se juca cu ceea ce simțim noi
Cu prietenie
PP
Sigur pot să bat câmpii cu grație, dar așa mi se pare mie, că acest poem se apropie de mine
Felicitări pentru Dan, pentru sensibilitate și abilitatea de a se juca cu ceea ce simțim noi
Cu prietenie
PP
0

am citit un text bun
\"Alexandra e îmbrăcată în negru și e tristă
toată ziua stă în geam cu ochii pe cer și cu mâna pe inimă\"
cu sinceritate,
teodor dume,