Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioan-mircea-popoviciIP
Ioan-Mircea Popovici
@ioan-mircea-popovici
Jurnal

până când?

(presimțirea)

1 min lectură·
Mediu
o pornire nestăpânită. nebună, primăvara rătăcește-n mine . până când și până unde zvâcnirea asta de bucurie? o dimineată nouă îmi bâzâie-n cutie. un bobârnac și bucuria s-a dus. rănită la colț de stradă, mașina mea gonește pe plajă. ceva din mine e-n rana ei. până când voi ascunde adevărul acestei răni? o felie subțire de Tymp, cu clipe uitate în mine, briceag de altoit mărul sălbatec. alb, cum nu se poate de alb. prieteni întunecați . caut în ei gesturi trecute. cui să reclam accidentul și cum? lumină din lumină, văzut, nu făcut, cel de o ființă cu gândul, prin care toate s-au făcut. o pornire nestăpânită să înghit distanțele. apăs pe accelerație până la capăt. opresc brusc. cobor din mașină cu presimțirea că-i vindecasem rana. Constanța, 8 martie, 2008
057180
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
131
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “până când?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/1772492/pana-cand

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cezara-raducuCR
cezara răducu
rana ta va deveni rana ei.
0
@george-pasaGP
George Pașa
Îmi pare că aici, dincolo de mașina concretă, e într-un alt plan o mașină a Timpului (sau Tympului), pentru că nu degeaba cred că autorul se referă la un \"accident\" al luminii, cum poate fi și ființa noastră. De la primăvara ce rătăcește prin suflet, producând \"o pornire nestăpânită\", o \"zvâcnire de bucurie\" se trece prin acel \"alb, cum nu se poate de alb\", un fel de \"alb persistent, rupt din margini de cer\", cum îi spuneam eu, într-un text. \"Prieteni întunecați\", în care se pare că nu se mai găsește bucuria rezonanțelor interioare de altădată, amplifică și mai mult astenia. Dar peste toate planează presimțirea că rana timpului (sau Tympului) va fi vindecată.

Cu stimă,
un prieten aparent întunecat
0
@ioan-mircea-popoviciIP
Ioan-Mircea Popovici
Cezara, faptul ca m-am nascut prin cezariana si mama imi spunea ca inainte de Ioan a vrut sa-mi spuna Cezar, dar i-a fost teama ca-si va aduce aminte durerile de dupa si atunci i-a spus tatalui meu: Gheorghe, lui asta ii zicem Ioan ca mi-a adus scara. cat despre rana, rana ei a devenit rana mea...


Pașadia,
cred că-i primul meu comentariu cu diacritice. nu din prețiozitate sau o mai mare prețuire. dar azi am avut o zi minunată. trăită simplu. în acum. nu lăsată pe altădată. și chestia asta nu mi-o permit mereu. despre ce zici, nu zic nimic. îți zic doar că El, călărețul de inorog, m-a dus într-o zi la un zid și m-a întrebat: ce vezi aici? știi ce i-am spus? nu te las să ghicești. de acum e vorba de altceva, decât de-a ghici. i-am spus că văd un dig. de unde dig? m-a întrebat El. de aici te las să-mi zici tu, că-i vorba de semne simple, din scara mea și nu împrumutate din altceva.

ar mai fi destule de spus... bucuria de azi? la digul Z, un curcubeu si tinerii cu care ne-am nimerit pe-o corapina...
0
@ioana-mateiIM
ioana matei
vad masina ce goneste pe plaja ca pe o constientizare din *afara* a starii de-a fi...viu, in lumina...rana, poate clipa de absenta a bucuriei...a apropierii de alb...ca un soi de ratacire de sine... \"apăs pe accelerație până la capăt. opresc brusc.\" traire intensa, frematatoare oprita in clipa (in prezent)...un text interesant, cu multe deschideri ce incita la descoperire...
0
@liviu-clisuLC
liviu clisu
imi cer scuze ca scriu aici despre cu totul altceva. am cautat pe internet cartea lui mihai mircea ciobanu, estetica mortii. am gasit-o demult, acum vreo 12-13 ani la un tirg de carte la craiova dar nu am cumparat-o, din nefericire. am gasit pe internet referinta asta de la tine http://agonia.ro/article_include.php?text=1739023&allow_com=1&type=poetry&author=011010&textlang=ron
crezi ca ai putea sa o xeroxezi pentru mine, pentru ca nu stiu cum si daca o pot gasi...astept un raspuns pe mailul meu, liviuscrisu@yahoo.com . iti multumesc
0