Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnaljournal

îți ascund câteva lucruri

p s i

1 min lectură·
Mediu
zidurile sunt ok. au câteva ferestre câteva deschise spre stradă. văd oameni. în lumina lor se împleticește graba. văd urme vineții pe coapse pe gât văd urme de oameni în urme de lumină. să știi că sunt bine. zidurile au câteva ferestre. îți ascund câteva lucruri. n-aș vrea să te îngrijorezi. îți ascund setea mea îngrozitoare și visele mele care sunt deșerturi sunt naufragii pe mări strălucitoare ești tu înotând nemuritor nesfârșit tu înghițind lumea sărată din mintea mea tu înghițindu-mă ca pe o corabie albă. în rest sunt bine. dorm. setea e rugoasă în somn. uit foarte puțin. dar e bună și clipa aceea în care tot ce este în mine se oprește. există o clipă de liniște. o știi și tu cândva mi-ai vorbit despre ea.
0139.000
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
128
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “îți ascund câteva lucruri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1767758/iti-ascund-cateva-lucruri

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
Ce pot recunoaște, Ioana:
-tu, undeva între ziduri
-zidurile au ferestre, unica ta legătură cu cei de afară
-lucrurile pe care le ascunzi față de el:
.setea
.visele-deșerturi-naufragii-tu,

este o măcinare implicită ființei tale, măcinare care stă sub semnul apei, fie că este vorba de absența ei, fie de abundența peste poate, fie că vorbești despre lumea sărată din mintea ta, (marea, marea, marea). zidurile te ascund și pe tine, dar îi ascund și pe ceilalți. rămân ferestrele ca niște hublouri de navă, ele de fapt împiedicând apa să ajungă la tine.

aștepți un moment, acela în care apa ta se va duce și se va uni cu apele tuturor râurilor, fluviilor, mărilor și oceanelor. vei deveni asemeni ei
imaginația mi s-a scufundat puternic în torente
Cu stimă
PP
0
@ecaterina-stefanEcaterina Ștefan
aer confesiv, cald. ascunderea lucrurilor ca o scutire a celuilalt de setea ta, de suferința ta, de grijă. dar toate se întîmplă în revers. el este cel care îți limpezește mintea, te învață libertatea și urmele/clipele vagi de liniște în tumultura lumească.
0
Distincție acordată
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
Mi-au plăcut \"urmele\" primei strofe, adevărate semne lirice.
De fapt întregul poem mi-a plăcut, în ciuda finalului cam în coadă de pește. Un text inspirat, am avut parte de o lectură plăcută. Chiar și arhitectura textului e bine aleasă, e aerisit și se citește ușor.
cu scuze pentru deranj
al 109-lea cititor, anton
0
Trebuie să vă spun că vă citesc de aproape un an și ceva, mai des pe club :) decât pe agonia. O singură chestie care nu-mi place \"ești tu înotând nemuritor nesfârșit\". Era de preferat pentru mine ceva care să cuprindă ambele adj \"nemuritor\" și \"nesfârșit\". Pentru moment nu am suficient timp ca să detaliez, dar aveți și alte-texte-jurnal. Știu că ați spus în nenumărate rânduri că ceea ce scrieți nu este poezie ci jurnal. :) Pentru chestia vă admir pentru că mie îmi este tare frică de confesiv.
0
@cristina-sirionCSCristina Sirion
Mie mi-a placut cel mai mult acel \"tu înotând nemuritor nesfârșit\", fara a vrea sa fiu in raspar, asa s-a intamplat. Si tonul de scrisoare pe l-ai creat.
E frumos tot, discret, ca si cum ai putea trece peste el din neatentie si totusi nu se intampla, ceea ce-i mult mai greu de redat decat o frumusete impunsa in ochi.
Am citit cu placere.
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
vorba de poezie aici
autoarea nu se joaca
sau daca se jaoca se joaca foarte serios
frumos finalul nu e spectaculos
insa este foarte subtil


aic gasesc insa o usoar contradictie dar poate eu ma insel
cu siguranta ma insel :)

...\"și visele mele care sunt deșerturi
sunt naufragii pe mări strălucitoare\"...
0
@amalia-cretuACAmalia Cretu
Ioana,
versurile tale sunt pline de \"substanță lirică\", de conținut emoțional, de expresivitate stilistică;
*
\"zidurile\" sunt reci, nu au ferestre, ochi, urechi, emoții sau reflecții afectogene...sunt insă \"ziduri\", nimic altceva.
*
subiectul liric, în efortul său de autodepășire...va sparge \"zidurile\"; sunt gata să cred că \"există o clipă de liniște./ o știi și tu\", în care totul este permis;

aprecieri deosebite,
amalia
0
@mihai-robeaMRMihai Robea
incepe bine si se termina precar, sigur nu e vorba de supliciile Annei Boleyn?
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Dragii mei, nu mă așteptam să placă acest text. e un text p s i, adică aparține jurnalului din ospiciul meu interior, texte care nu știu unde mă vor duce până la urmă...:)
PP, Katy, Liviu, Liliana, Cristina, Mircea, Amalia, Mihai, ați avut răbdarea să citiți și vă mulțumesc mult pentru păreri și aprecieri.
0
@ioana-mateiIMioana matei
\"îți ascund setea mea îngrozitoare

și visele mele care sunt deșerturi

sunt naufragii pe mări strălucitoare\"
trei versuri ca o sintezi, cu toate ca, se pot construi sinteze pornind de la fiecare vers al tau...
nu stiu de ce... te-am citit si m-am gandit la un fel de geniu al raului...fara nicio legatura, Doamne fereste, cu tine!...
\"în rest sunt bine.\"...nu dorm...
0
ORopran radu
Da ,fiind puse unele sub altele aduc a poezie,macar ca silueta arhitectonica.In rest, pare lectura captivanta a unei fise medicale amintind de care suferinta?Ma intreb daca oamenii mai si mananca sau doar sufera cu incetinitorul .
0
@ana-eugenia-pacurarAPAna Eugenia Pacurar
\"îți ascund setea mea îngrozitoare [...]
și visele mele [...] care sunt deșerturi\"

un poem reusit , insa la aceste doua versuri as mai adauga ceva

f frumos
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Ioana, ai avut o intuiție extraordinară. sunt foarte impresionată că ai sesizat că foarte profund și foarte ascuns există ceva distructiv, un vag malefic. așa e.

Radu, oamenii nu prea mai dorm și mănâncă în stările psi, dar în rest e totul ok. oamenii fac de toate. mulțumesc de trecere.

Eugenia, ești liberă să adaugi orice. eu nu am ce să adaug, dar sunt deschisă la orice. mulțumesc.
0