Jurnal
pe grumazul zilei
1 min lectură·
Mediu
se întinde lumina toate-s cu grijă ca moartea și destinul de-o clipă
blocuri din piatră scobită copii și vise de fiecare rătăcind în tot
strașnică zi
pe colțul mesei
pâinea prăjită despletește untul în liniștea cuțitului
ușa se deschide
știu
n-am să mai ajung
îndrăznesc sătul de grija neființei
pe o parte și pe alta
a dimineții
grăbite
strașnică zi
023.224
0
delimitate, exteriorizare într-o singură nuanță cu toate reflexiile interioare, parcurgere de la întreg spre parte. bine conturată ideea, cum am mai spus, prezența limbajului poetic.
numai \"strașnică zi\" e o barieră în acomodarea cu atmosfera de aici cît și în curgere. nu atît sensul cît formularea, felul în care sună deranjează deși poate o vezi acolo ca pe un element-cheie, mai ales că se repetă. cred că s-ar putea renunța și la întrebarea retorică din final.