Jurnal
Fără titlu
Jeunesse au soleil
2 min lectură·
Mediu
Motto : Paradoxul meu se plimbă pribegind prin Infinit... tu ai adunat sămânța care l-a născut pe Yvves... (Scrisori, Cântecul peninsulei)
Sunt invitată la niște prieteni, unde e multă lume necunoscută. În curte, un foc, la care am de copt o grămadă de roșii mari și verzi. Am treabă. Să spun repede un paradox… într-o dimineață de toamnă, la ieșirea din curte am intrat în poveste. Corcodușul de lângă poarta curții mătușii Marioara fusese tăiat, să nu mai sară copiii gardul. Corcoduș vinovat! A visat să crească și să dea roade, ca pentru toamnă, galbene… și eu?... o iau pe unde-mi zice butucul…ia du-te un pic pe Cărarea pierdută cu umbra ce lasă urme de lumină, și vezi și tu ce spun oamenii care cad în cascade de poveste… eu caut un calculador portabil de care nu trebuie să uit, altfel se surpă cărarea… fără îndoială, o iau pe scara roșie din stânga, de la numărul 4, îl găsesc și… iar îmi trebuie un paradox… Să-ți fie visul ca visarea și atingerea-mi ca marea... cred că ăsta este ecoul… mă uit spre tine, deja îmi făcuseși poza… ia să văd… crezi? Eu chiar am dormit în povestea asta, așa de bine, că două zile am uitat de ea, era tot într-o toamnă, n-am visat, chiar l-am întâlnit acolo pe Yves… n-am îndrăznit să-l îmbrățișez, i-am pus un fular din albastru-moale la gât. Nu l-am mai văzut de atunci… i-aud doar cântecul… vezi cum ne stă la pândă teiu\'?
064.081
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Gheorghe
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 248
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Gheorghe. “Fără titlu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-gheorghe-0021767/jurnal/1756198/fara-titluComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Eu care sunt atat de paradoxal incat nu ma mai recunosc pe mine inhsumi, nu vad nici un paradox in povestea asta simpla si frumoasa. Probabil pe aici poate fi gasit paradoxul. Bine ne-am reintlnit.
0
Maria,
Știi cum e? Mă simt provocat. Totul în acest text e făcut să mă zadăre:
„într-o dimineață de toamnă, la ieșirea din curte am intrat în poveste.”
„și vezi și tu ce spun oamenii care cad în cascade de poveste…”
„Să-ți fie visul ca visarea și atingerea-mi ca marea...”
„Eu chiar am dormit în povestea asta,”
F.f. Numai că am tot așteptat povestea.
Fie, a fost povestea așteptărilor.
0
povestea e ascunsa la umbra teiu’-lui în fotografie, nu o poate vedea decat… celcare… a facut-o… dar bine ai zis, Ea asteapta in dulce amanare… paradoxul e in titlu… si pe Cararea pierduta…
povestea: multumesc de vizita, va mai astept pe scara, pe seara…
povestea: multumesc de vizita, va mai astept pe scara, pe seara…
0
era povestea stransa-n noduri fine. din rasuciri de nori tesute intre sine... ai refacut un drum si-ai ratacit o cale... de undeva-i ecoul cascadei urlatoare... eu stiu cum doare cantul intr-o doina si cum se lasa noaptea fara noima... povestea-i peste tot si-n nicaieri... un fir este-n acum si altul este-n ieri... asa, intre poveste si-ntre vis, pe linii paralele ce trec de Paradis, in zodia desertului cu gara, acoperiri de noduri si ganduri dintr-o seara...
0
într-adevăr e cam introductiv fragmentul însă succesiunea de momente nu sparge tensiunea. între \"cascade de poveste\" și \"urme de lumină\" a rămas doar cîntecul. și curgerea firească asemeni unui izvor de fericire în albia sufletului bucură. e strînsă legătura cu cititorul, exprimare directă. plăcută povestea.
0
tocmai ce-am fost intre doua clipe de zapada, eu spun ca am visat, iar un om in alb mi-a spus zambind ca am lipsit un timp... va gasesc pe voi acum cu gand bun si cantec, asa este in orice poveste ce-si lasa vestea in asteptare...
multumesc pentru ganduri dintr-o seara,
maria
multumesc pentru ganduri dintr-o seara,
maria
0
