Scrisori

Yann, eu nu încerc nicidecum să prind acei șerpi. Mă joc și eu de-a actul hermeneutic, dar voi rămâne la proprii mei \"șerpi ce poartă veninul tăcerii\". Scuză-mă pentru intruziunea în niște texte devenite din ce în ce mai personale. remarc totuși strada aceea fără capete, îmi cam spune ceva.
Salve!

Pasadia, Pasadia, pas descult prin Infinit. Unde crezi tu ca-i povestea, inceputa-n asfintit, ce se-ntinde pe tangenta unor curbe extremale ce fac testul amintirii insemnarilor spre cale. Sunt carari si-i ratacire si-i un joc secund \"mai pur\" si-n durerile povestii e albastru de azur. Nu rimeaza ca-i din rima, ci-i din cantecul povestii...

si acum de-o iei pe scara, te opreste iar in Vis si gasesti acolo lumea cu gioc ce tine-ntins, acordajul din nestire, cu trecut si amintire...

Atunci ziceam că mușcau din ceva. Mi-am adus aminte. Mușcau dintr-un fluture care nu se zbătea, nu murea și care, din mușcătura lor, se înmulțea. Pănă când au venit unii să-i vâneze. Ce faci, mă asculți ? Lasă Alexis. Ce-a fost, a fost. De ce te urmărește visul ăsta? (Eu si Alexis)

Chestiile personale, de care zici, tin mai degraba de culegatoare decat de mine. Un zar de diviziune armonica, intre Turnul de abanos si Turnul de scoici se rostogoleste pe scara. Vanatorii sunt altii. Intotdeauna se vede altfel. Poate noi suntem fluturii de la salcii...

ieri seara mi-a scris cineva despre Remy... daca-ti stiu adresa iti trimit scrisoarea...

devin din ce ince mai mult impersonale. Conotatiile alea ale dracului te inebunesc.

în primul rînd aș vrea să mă opresc asupra asupra acelei picături în care am reușit să-mi cufund ființa, adică clipa de liniște între vînt și ploi. dincolo de dublarea șerpilor (în lănci de lumină/ lănci de scîrbă, în a doua parte s-ar potrivi specificarea adîncirii \"să-și scape scârba prin scârbă\") cu toată alergarea asta prin hăișurile zidului alb se ajunge la piramidă (dintre simbolurile culturii universale) pînă la urmă înainte de risipirea treptată, descompunerea, contopirea veninului cu apele mării. țărmul rămîne același.

\"lănci de lumină\"-\"lănci de scârbă\", \"dragoste\"-\"ură\" opuse forme de manifestare ale aceluiasi *aspect*... \"Picătura de liniște invelită cu atâta neliniște că nimeni nu o poate ghici.\" este aici inimă iar marea, ca o imensa trecere spre netrecere, inghite veninul...Tac șerpii crescand piramida...un text foarte interesant...

Sub tacere spuneai… de aici sentimentul de liniste, chiar daca vietatile ondulatorii le-am numit serpi (ne le puteam numi ondulete). In plus, se hraneau din ceva care nu se dezvaluie la prima citire. Apoi, pe insula serpilor au venit niste pirati pitici sa fure sentimentele-unde… si sentimentele marii impreuna cu castanii, teii, prunii și salcâmii au inaltat piramida… latratul de caine e salva...

maria

Din cand in cand, din loc in loc, in joc mai trebuie noroc. Sa iei o frunza de gorun, sa-i faci un semn, sa cresca prun. Si pe nervura mediana sa vezi ca-i zid in care-o anna pierdu in onduleuri vagi, un colt de luna-n care tragi sa nimeresti un loc convex, ca un ecou-reflex. Cat despre piramida, deja se stie ca-i mai mult decat o figura de stil... si totusi, din tainele ei as spune care ar fi punctul G... semnul lui Infinit la puterea a treia vazut pe verticala locului... si cand Kripto-si impleteste vorbe-n fir de borangic