poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2176 .



Pe vârfuri
personale [ ]
(în vis…)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Salvamaria ]

2007-11-16  |     | 



Motto : "Să prinzi Spațiul dintre clipe și să-L plimbi prin Infinit"... Vântul îmi luase urmele pașilor pe nisip când am ajuns la tine, când am plecat, urme n-am lăsat, zburam, tu m-ai strigat și nisipul m-a îmbrățișat spulberând plecarea pe altădat...

Nu mai aștept nimic din ceea ce nu vine cu tine. Privesc a regăsire pe malul celălalt. Acolo, o bisericuță din lemn și fără toane, doar cu ecoul unei rugăciuni, lasă totul pe cântecul de toacă…

Aștept, totuși, prima zăpadă, s-o pun, din bulgări pufoși, în tabloul de pe peretele cu anotimp pe când eram mireasă... Acum, rochia albă nu are nici o pată, doar breteluța fină de la furou e julită, tivul e desfăcut de când, cu jenă și tristețe, am zis că plec să uit.

Puțin mai la stânga decât te așteptai, dintr-un alt tablou, se aude un cântec, parcă geamăn cu cel ce numai lacul și, din depărtări, marea îl ascultă… Vine dinspre mijlocul Muntelui...

Mă ridic pe vârfuri, să-ți ajung la vis,
să-mi pui o cunună din flori de cais,
cu mireasma toată, să mă speli cu dor
și din tot cum este, să-mi șoptești : te-ador...

Ia ulciorul ăsta și du-l în pridvor,
pune-l pe o scară cu nume sonor,
bea din el izvorul care l-a umplut
și lasă-l să-ți curgă până unde-ți sunt...

Acesta e tabloul pictat de un concert pentru violoncel și tine, când mă chemai să-ți ajung…Când am ajuns, erai plecat să mă cauți, și iar am amânat regăsirea, și așteptarea e acum o bilă ce se rostogolește cântând cărarea…Pescărușul cu nume de om dă târcoale unei scoici alungate de mare… Marea tresare când, din foarte larg, vede cum apare toamna, s-o lase singură până la treptele verii. Acum plouă!


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!