ce să fac adina cu o singură zi?

să zicem că te trezești într-o dimineață te așezi pe marginea patului te uiți în tine ca-ntr-o fîntînă ai avea chef să arunci o piatră să vezi cît e de adîncă soneria se-aude slab deschizi poștașul îți dă un colet cu santinela de lut și o foaie mîzgălită încerci să miroși foia să vezi dacă are parfum de mîini ori de ceva care să te țină în viață te îmbraci frumos la costum ca în ziua de duminică te așezi iar pe marginea patului privești parchetul zgîrîiat praful de pe pervaz icoana cu răstignitul și totul explodează în tine pămîntul se clatină inima crapă ca o gresie lipită stîngaci fiecare pas pe care îl faci îți înfige picioarele-n șolduri hainele atîrnă pe tine te ard nu le mai suporți să zicem adina că te trezești într-o dimineață te așezi pe marginea patului să nu trezești pe ceilalți care încă mai dorm nu ești glamour nu ai făcut chimio dar mai ai o singură zi în care poți face de toate totul începe cu o cruce respiri adînc aerul plescăie îți îndeși organele cu resturi de oameni le presezi cu pumnul îți faci rucsacul și pleci în urma ta se face lumină lumina asta e o cățea cu trei pui înecați toate lucrurile sunt galbene nu le atingi să nu-ți rămînă pe degete culoarea asta de vomă durează puțin să te desparți de locurile astea în care ai crescut și-ai crezut că nu mai mori ajungi într-o gară și te întrebi ce-ai putea face ai putea să vizitezi niște oameni pe care nu i-ai văzut demult ori deloc să-i pipăi să te convingi că există ai putea să ațipești cinci minute sprijinit de banchetă și să visezi o femeie cu părul atît de lung încît să nu-ți mai fie foame ai putea face o mie de lucruri niciunul la fel ai putea să dai timpul înapoi să procedezi altfel dar știi că nu folosește la nimic mai devreme sau mai tîrziu lucrurile o să-ți curgă printre degete ai putea să promiți că nu vei face rău nimănui să zicem adina că mă trezesc într-o dimineață mă așez pe marginea patului mă înec inima o simt ca un sac de ciment care mă ține la fund nu se aude nimic nici măcar soneria mă uit la parchetul zgîrîiat la praful de pe pervaz și mă întreb ce să fac eu adina într-o singură zi care nu se mai sfîrșește