cum mă iubești tu

în fiecare dimineață îmi spui țînând în palme încă fierbinți coșmarele adunate de pe trupul meu ,,ai mai trecut pe lângă o moarte posibilă,, apoi îmi pui haine groase pe suflet nici o emoție să nu ajungă la porți când vreau să fug îmi spui că există libertate de fiecare parte a gratiilor îmi întorci sângele scurs din răni și-l înveți din nou cursul primar între cer și pământ ai grijă să nu îmbătrânesc mai repede decât pământul reavăn pe care calc ploile tale sunt solemne și calde sub fruntea ta nu mi-a fost niciodată frig precum ,,omul-câine,, din piesa de aseară de la ,,Național,, ,,ce contează în ce direcție alergăm spre moarte cât timp între noapte și zi ne rămâne o inimă în plus?,,