uite, sângele meu!

ma obisnuisem cu tecstele tale sugubete. asta e grav. si are profunzime. e buna, alberto, parerea mea.

e o rupere de ritm, desi ma regasesc mult in textele comice.
merci

să ai mâinile pline și să nu poți decât să-ți vezi neputința ta și
goliciunea lor practic

mi se pare ca un nod în gât
sugrumător
eu da dacă întrebarea e pentru toți
aș ține inima în mână și aș aduna sângele picătură cu picatură
da aș face asta oricum
oricum

un comentariu foarte inspirat, vine in completarea textului.
merci pentru sfaturi, iti raman dator

e o capcană emoțională aici care mă face să mă gândesc mai departe de imagine
sângele impresionează oricum
e neputința comunicării uneori nu contează doar că iubești
numai că iubești
e o neputință aproape fizică între creiere între caractere între principii
între corelarea cu evenimetele și situațiile limită
un defazaj

o asemenea situatie nu poate exista. totusi avem pe romeo si julieta care ne-au demonstrat ca intotdeauna exista un rechin urias ratacit intr-un pisicina plina de iluzii.
merci de revenire

cel mai mult mi-a placut:globulele sunt niste hiene care au simtit neputinta mea si coincidenta zdrobirii de un zid pe care scrie ce scrie. este genul meu de text, grav dar nu greoi/ grandios dar nu emfatic/curajos dar nu temerar/.
mcm

ma bucur ca e genul tau de text.
te mai astept
merci

buna si grava poezia, alberto. nu asta e stilul tau, dar merita sa incerci si asa ceva.

stiu ca nu se incadreaza in linia obsnuita e textelor mele. e o atmosfera prea tragica.
merci, mai vorbim

ajung si eu intr-un tarziu la locul faptei... si ce vad? peretele e patat cu sange, trotuarul la fel... un poem fain care in timp ce iti curge prin vene te face sa te gandesti la tragedia pompierului care isi descarcereaza iubita izbita de un perete pe care ironic e scris: \"te iubesc\"

viata ne scapa printre maini... si uitam sa pretuim ce e de pretuit...

\"sa traiesti vesnic imparate\" :)

mi-ai placut mult, ai ștofa de reporter. era o chestie frumoasa, ti-o reproduc din memorie, ca sa fiu in ton cu_comentariul tau: ne deam seama de valoarea unei persoane/obiect doar atunci cand o pierdem, sau ceva de genul asta... in fine, merci de comentariu si de citire

Un text grav, foarte sugestiv, care pe mine m-a impresionat foarte mult intr-un mod placut. Imi place mult aceasta abordare grava prezenta in poezie, care apare ce-i drept mai rar in textele tale. M-au atins versurile:

\"auzi cum cade, picătură cu picătură,
pe trotuarul murdar?

i-ai mai ține inima în mână?\"

Amical, Dia

da, e un text foarte grav, ai remarcat foarte bine.
iti multumesc pentru aprecieri
te mai astept

da,e greu rau scenariul tau, e revoltator.eu m-as lua la tranta cu destinul sau orice forta superioara raspunzatoare de asa o ironie.
\"i-ai mai ține inima în mână?\"- da, cu siguranta,as tine-o in mana si as pune-o intr-un alt piept ca ea sa ramana macar prin tesut alaturi de mine.

totul e ok, nu ai nevoie de transplant... zic eu, imi plac caile mai intortocheate :)

merci, te mai astept