am ochi albaștri

Surprinzator, avind in vedere ultimul text pe care l-ai scris. Am impresia ca textul in sine se vrea o orbire. Si, normal, tristetea ca in momentul in care te vei intoarce in spital, tot doi ochi albastri vei avea.

Cred ca am lipsi cam mult daca regasesc o Ioana care nu mai crede in cuvinte... cam asta se intampla cand gasesti un vers perfect precum \"aș vrea în loc o orbire\"... e ca la fazan cand ai terminat cuvantul in nț :)

Emil, ai bănuit bine e liniștea dinaintea orbirii. e o încordare aici...

Vlad, ai lipsit cam mult, chiar așa. deși,nici eu nu sunt foarte prezentă :) legat de cuvinte, ți-am spus cum e treaba, uneori sunt prea multe în plus. mă bucur mult că ai trecut pe la mine. te mai aștept să jucăm fazan :)nț...:)

nu, nu vrei nici o orbire, ai ochi albastrei si ei te ajuta sa privesti poezia.. si inca ce bine o vezi. :)
ai multe alte lucruri in afara de ochi albastri. :) talent spre exemplu :)
cu drag

Ionuț, am ochi albaștri și nu mai am cuvinte ca să-ți mulțumesc...
tot cu drag,
ioana.

p.s. uneori chiar îmi doresc o orbire.

In contextul \"minimalist\" al acestui poem, acel \"ti-am spus\" nu-si prea are rostul. E o schimbare de adresare inutila, parerea mea.
Bobadil.

Andu, ca și majoritatea bărbaților cu ochii negri, ai dreptate, dar acesta e chiar elementul care încadrează textul la personale.