clandestin

m-au dezbrăcat și mi-au dat la rindea primul rând de piele șerpește și asta foarte ușor ca și cum aș fi avut doar un abțibild lipit de carne am urlat cu toate că am înțeles că nu mi se-ntâmplă o durere ci un dor de lucrurile cu care mă uman obișnuisem acum am un cod de bare pe frunte la care vin și se uită mereu niște păsări dau din cap nemulțumite își scutură penele și pleacă prin ferestre nu știu pe unde vin m-au bătut pe o masă murdară au lătrat și m-au tuns erau oameni mi-au dat să mănânc bucle cu vin în ziua de post aveau gust de mama cea tânără fiind mi-e teamă că nu mai știu nimic de timp că n-o să mă crezi și că de fapt acum e pace în lume iar eu băltesc aici mineral în oglinzi cu sângele nostru cel adevărat iar voi beți acolo clandestin ploile fără să știți că ei le fac că ei filtrează urina zeilor ei stăpânii mei jurații nu mai am gură să știi de foame mi-am supt-o în locul ei se deschide o carte în care se scrie ce simt pe măsură ce te uiți în ea în ochii mei și-n ea devin reală ieri a intrat în celulă o femeie cu un cioc albastru și onix pe retină în rest e normală mi-atinge ceafa întoarce cheița spre stânga îmi taie unghiile acoperă pietrele cu pleoapele și stă în fața mea neclintită azi mi-a născut din picioare un fel de aripă cu ochi mi-a înfipt-o în umăr o doresc ca un bărbat o fi vreo sfântă îmi spală rănile desface lacătul din piept îmi arată poze cu lumea cu mine mireasă cu mine așa cum mă știi pe pământ nu e vremea să mor și asta îi încurcă cel mai tare iată inimă iată carne iată creier iată puls și încă nu știu dacă sunt îngeri sau draci