volatilitate

îmi place substanța de mine de însumi cum stă pe un loc într-un gol lipsit de nulitate precum un zero neînțeles așa cum s-a mai tot zis că în nimic nu e ceva până când fiecare particulă a dorit să-și afle originea îmi place substanța de tine de însuți și caut să îmi fac loc dar chiar și nimic este prea mult pentru un spațiu deja ocupat de aceea mă mulțumesc să merg în urma ta să prind locul pe care l-ai părăsit cât mai păstrează în el amprenta particulelor tale s-adaug la nimicul meu ceva din câte nimicuri s-a născut iubirea? poate că am trecut unul pe lângă altul de atâtea ori fără să știm că în noi golul fiecăruia dorea să devină ceva mai mult decât o substanță lipsită de vreo atingere