Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Nerăpirea Janei

despre stringuri și alte întrebări

1 min lectură·
Mediu
În tinerețe lui Ilie îi plăcea să fure miresele la nunți avea o căruță cu obada de fier la roată și o iapă chioară îi spunea Sura și o pișca blând cu fișca de la bici numai la deal țambalagiul anunța că se cerea răscumpărare o litră de țuică și ginerica îi dădea și o farfurie de mezel în sat toate fetele voiau să fie furate în noaptea nunții de Ilie că știa bancuri și căruța mirosea a fân la nunta fie-sei Ilie a stat în capul mesei cu o farfurie mare de fructe ciudate în față așteptând toată noaptea clipa când Jana va fi răpită și anunțată la microfon dintr-o eroare organizatorică acest lucru nu s-a mai întâmplat și Ilie mai ține minte doar că luna era în noaptea aia la fel ca pe vremea lui galbenă ca o mămăligă
0101.734
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
141
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ionuț Georgescu. “Nerăpirea Janei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-georgescu/jurnal/14174228/nerapirea-janei

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@emilian-licanELEmilian Lican
Lecturând m-am transportat în trecutul lui nea Ilie iar tabloul din final mi-a lăsat un fior plăcut de lectură:
,,Ilie mai ține minte doar că luna era în noaptea aia
la fel ca pe vremea lui galbenă ca o mămăligă"
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
nu știu dacă am scris asta, dar o văd astfel

altfel, mi-ar plăcea să cred că nu ai ales întâmplător numele personajului
că, deh, și eu aș fi furat mirese:)

spor!
0
IGIonuț Georgescu
un exercițiu al memoriei
0
IGIonuț Georgescu
ăsta, e real și povestea e reală...
0
IGIonuț Georgescu
ăsta, e real și povestea e reală...
0
@emilian-licanELEmilian Lican
Sincer îți spun că așa am citit lecurând textul:
,,căruța mirosea a fân",
,,o căruță cu obada de fier
la roată și o iapă chioară",
,,o farfurie mare de fructe ciudate în față", etc.
Acum că nea Ilie este un personaj principal amuzant de real și probabil un țăran veșnic îndrăgostit, mă duce cu gândul de la pastel la un film noir...
Îmi place foarte mult această compunere!
0
@emilian-licanELEmilian Lican
Ce putea să țină minte Ilie decât mămăliga cea frumoasă, aurie care este la fel de bună și în timpurile noastre moderne!?
Dacă ar fi fost pasionat de portocale și tot nu s-ar fi potrivit mai bine în text deoarece sunt mai mici... Așa îmi închipui mai bine cam ce fel de Lună era într-un retro nuanțat de aburul ușor-sepia...
0
IGIonuț Georgescu
dar m-am gândit că mai există și "Jean, fiul lui Ion" și am renunțat. Mai erau lângă portocale și kiwi. O să-i transmit din stima ta când îl voi întâlni
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Mi-a plăcut textul pentru anecdotica sa și umorul implicit. Sigur, textul e la „personale”, altminteri aș fi zis că e prea puțin pentru fi și poezie. Luna aceea galbenă ca o mămăligă e un clișeu, dar poate că ai folosit intenționat imaginea. Totuși, ca scenariu prozopoetic, să zic așa, cu antiteza la nivel compozițional între cele două secvențe sau aceea dintre țambal și microfon ca mijloace de a anunța furtul miresei, cu aceea „eroare organizatorică” prin care deznodământul ia o altă turnură, textul merită atenția.
0
IGIonuț Georgescu
folosirea intenționată a clișeului, da, e o personală
0