hrănește un pluton de execuție instruit
să ucidă de la fereastra dormitorului
sub masca băieților de treabă nadejda știe că-ntr-o bună zi
unul îi va gâdila ceafa cu o bucată de gheață
nadejda își adună plânsul într-o găleată are pete ce nu ies altfel
i-ar fi plăcut să se mărite cu actorul care-a râs până s-a sinucis
i se terminase râsul cum li se termină flămânzilor mâncarea

nadejda a vrut casă bărbat
niște mucoși la masă care să-i ceară pizza
alături de o colivie cu doi papagali să aibă
cu cine-ntreține discuții politice
nadejdei i-a crescut în cap altă muiere și altă muiere în piept
cu ele nu se mai teme de nimic
știe despre moartea care te face țăndări
te-amestecă printre rămășițe de miliardari
ce-și regurgitează coșmarul în avioane personale
moartea aceea la care râvnesc oamenii cât timp dețin legal și meritoriu
o inimă-n piept și alta de ghips pe care
o tot sfărâmă și-o recompun pentru că altceva mai bun
nu au de făcut
nadejda e tributară măreției gablonzului și muncii în folosul comunității
nadejda sunt eu