Jurnal
Farmacopee
2 min lectură·
Mediu
bunica avea o bătaie de inimă așa iute și slabă
încât teii dădeau multă floare și rod
cu frunzele lor ca inima, cu florile lor cu esență bună de luat
ca să se potolească galopul vieții,
mii de inimioare avea pretutindeni traista ciobanului
multe și roșii erau roadele de păducel
când peste casă cobora soarele către asfințit
iar inima ei pâlpâia
apoi am înțeles că lumea e o oglindă mare,
că ne trezim deodată copiați sau imitați ca într-un mulaj de lut
că Dumnezeu ne recunoaște, ne hrănește
așa cum mama își recunoaște copilul de la piept
.............
primăvara aceasta au murit nucul și trandafirul meu urcător,
nu au mai ajuns la linia de sosire,
jocul de-a anotimpurile i-a aruncat deoparte
ca-ntr-o retortă pământul a întors viața retezată către cer
și e tot mai multă buruiană, floare cu ghimpi sau urzică
când un om pleacă departe se rupe un deget, un ochi,
un suflet frate își pierde aripa
în finalul concertului solistul face pace deplină cu orchestra
așa cum sufletul meu se trece, păpădie cu păpădie,
floare înțeleaptă ce-n miezul ei adună fiere și miere împreună
și în definitiv încă nu m-au mâncat moliile, încă nu sunt bătrână
moliile simt mirosul de femeie bătrână, ori altfel de emanație
nu știu nici eu ce
poate că înainte să mor
vor zbura din mine câteva molii sau doi-trei fluturi,
cât ai bate din palme
081.841
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 232
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Farmacopee.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/jurnal/14170127/farmacopeeComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
te trece prin timp, cu emoția vieții, începutul și sfîrșitul pe Pămînt, și o face frumos, plastic, meditativ, înțelegător. Toate imaginile sînt bine realizate, legătura dintre ele dă sens. Devenire și revenire. Speranță.
0
“ primăvara aceasta au murit nucul și trandafirul meu urcător,” l-aș scrie astfel
primăvara aceasta, nucul și trandafirul meu urcător,
“au murit” se subînțelege din ceea ce urmează și, dacă e păstrat, face ca metafora să își piardă din valoare și sens
sugestie:
așa-i când omul se duce- se rupe un deget, un ochi,
un suflet frate își pierde aripa
în finalul concertului solistul face pace deplină cu orchestra;
așa cum sufletul meu se trece, păpădie cu păpădie,
floare înțeleaptă ce-n miezul ei adună fiere și miere laolaltă
în definitiv, încă nu m-au mâncat moliile,
nu-s pe placul lor, ori sunt un altfel de emanație
nu știu nici eu ce.
poate că,
înainte să mor,
vor zbura și din mine
câteva molii
sau doi-trei fluturi,
cât ai bate din palme
primăvara aceasta, nucul și trandafirul meu urcător,
“au murit” se subînțelege din ceea ce urmează și, dacă e păstrat, face ca metafora să își piardă din valoare și sens
sugestie:
așa-i când omul se duce- se rupe un deget, un ochi,
un suflet frate își pierde aripa
în finalul concertului solistul face pace deplină cu orchestra;
așa cum sufletul meu se trece, păpădie cu păpădie,
floare înțeleaptă ce-n miezul ei adună fiere și miere laolaltă
în definitiv, încă nu m-au mâncat moliile,
nu-s pe placul lor, ori sunt un altfel de emanație
nu știu nici eu ce.
poate că,
înainte să mor,
vor zbura și din mine
câteva molii
sau doi-trei fluturi,
cât ai bate din palme
0
despre prima parte
acea introducere în peisajul trist al despărțirilor
este despre uniunea cu natura, leacurile oferite existenței de către Creator
- ce coincidență! doar ce am postat ceva care este pe această temă!
interesantă alăturarea dintre teiul leac pentru suflet, și cel leac pentru trup; între romantism și pragmatism.
și lecția privită, primită, însușită.
văd trei părți:
copilăria/ amintirea
adultul/despărțirea
vârstnicul/ înțelegerea
acea introducere în peisajul trist al despărțirilor
este despre uniunea cu natura, leacurile oferite existenței de către Creator
- ce coincidență! doar ce am postat ceva care este pe această temă!
interesantă alăturarea dintre teiul leac pentru suflet, și cel leac pentru trup; între romantism și pragmatism.
și lecția privită, primită, însușită.
văd trei părți:
copilăria/ amintirea
adultul/despărțirea
vârstnicul/ înțelegerea
0
Mulțumesc, Dragoș și Liviu, pentru lectură. Stănică, nu voi modifica decât un singur vers, fiindcă sunt prea multe ”morți”. Mulțumesc și ție pentru recomandări. Duminică plăcută!
0
Distincție acordată
este atât de bogată în nuanțe și sensuri, o lume personală, ancorată la imaginea simbolică a bunicii, pe fundalul unei grădini inițial edenice, ca apoi, în „galopul vieții”, să devină plină de buruieni. Nu pot cita fragmentar, întreg textul e minuțios, expresiv, de aceea acord stea.
0
Mulțumesc Enea, pentru comentariul generos și apreciere, numai bine!
0
Distincție acordată
Naturalețea cu care scrii e ca o adiere peste inimi. Mi-a plăcut întregul tablou poetic, plin de realism și sensibilitate. Anul trecut eram tristă fiindcă trandafirul meu preferat s-a uscat nesupraviețuind iernii grele de aici, soțul chiar a vrut să-l scoată să pună altul în locul lui, că strica aspectul restului grădinii, eu nu am vrut, continuând să-l ud ca și cum ar fi viu, un an părea mort, fără speranță, dar iată acum e verde, frumos și abia aștept primii boboci. Uneori moartea este necesară ca viața să revină în forță, iar cu ajutorul naturii învățam că moartea nu este niciodată ceva definitiv, ci mai degrabă un portal pentru o viitoare transformare.
0

Ce amintiri faine din grădină bunicii! Și fluturii de noapte (moliile), și fluturii zilelor, mii viitoare, să iasă din noi, când ne vom stinge, liniștiți cândva.