Comunism de 4 lei biletul

Cred că era iarna lui '83. I-am visat ieri zilele uscate, de ger cumplit în care am mers la 10 dimineața la cinema "Dacia" să văd un film rusesc. La școală mergeam după-amiaza. Trei zile la rând am văzut filmul ăla, "Gară pentru doi", uitând de teme și de stat pe la cozile vremii. Țin minte ce lume puțină era pe străzi, alungată probabil de frig, de nimicul comunismului și de griul cartierului în ianuarie. Trei filme rulau la matineu iar eu îl alesesem pe cel rusesc. Nu mai știu de ce, probabil pentru că eram îndrăgostit în secret de tovarășa de limba rusă, Mălin Cristina, sau poate pentru că afișul din vitrină mă atrăgea. Ori titlul. Patru lei costa biletul. La prima vizionare am fost singurul spectator din cinematograful cu scaune de lemn pe care mă durea fundul după un sfert de oră. Dar nu și la "Gară pentru doi", la el nu m-a durut nimic. Era frig în sală aproape ca afară. Un film de dragoste comunistă sau un film comunist de dragoste, una din două, dar sigur sovietic. Habar n-am ce m-a emoționat la el așa de tare că nu am răcit stând să îl văd pe tot. Am și plâns de emoție. Și am venit și a doua dimineață să-l revăd. Și a treia. Doar în cea de-a doua zi au mai fost spectatori. Vreo trei. Miercurea era preț redus și costa 2 lei. Intraseră la film crezând că e mai cald decât afară și decât în apartamente. Peste ani am citit că Nikita Mihalkov făcea filme bune și așa am aflat de ce mă dusesem să-l văd de trei ori: era bun. Felul de iubire povestită de el în film și profilul celor două personaje mă cuceriseră. Îmi coloram din nimic urâtul acelor vremuri și îmi încălzeam ciudat mintea, imaginația și trupul. Cred că tot în săptămâna aia am luat 10 la rusă și cred că tot atunci am vrut să fug în Rusia cu tovarășa profesoară. De fapt să o răpesc. Lunea următoare mi-a trecut: la cinema "Dacia" se dădea "Desculț în parc" și câteva zile la rând am iubit-o nebunește pe Jane Fonda și am plănuit cum să fug în America s-o caut. Dar era ger al naibii, era urât, sărăcie și lipsă de orice speranță așa că am amânat. Mama nu mi-a mai dat bani de film și am început din nou să-mi fac temele în fiecare dimineață. Tovarășa profesoară Mălin și Jane Fonda au avut noroc.