Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

alpinistul

1 min lectură·
Mediu
îți imaginai cum buzele tale, ochii tăi, umerii, pântecul, toate, mă vor naște spre un cer ce-l păstrai în sufletul tău sincer, curat. deloc așa! eu eram luceafărul. diminețile erau create doar pentru mine; erau timpul meu, să pot să mă ascund, cum se ascund privirilor, în zori, toate stelele căzătoare. te confundam cu dorința alteia, ascunsă, între rândurile pe care le colecționam, zâmbind; așa cum zâmbește fiara. nu știam că dragostea nu-i articol de ziar și că în fiecare scrisoare, în fiecare cuvânt, pulsul tău era unic exemplar, dăruit mie. dar, nu mă prefăceam. mă prindeam de umărul tău și-l sărutam, cum sărută soarele o stâncă - locul acela în care, timid, muntele se lasă iubit. așa eram eu - alpinistul iubirilor, am urcat atâția munți! atâtor munți le-am respirat norii; pe fiecare am scrijelit semne adânci, să se știe c-am fost pe acolo. nu știam că pe dragoste nu se lasă autograf.
0101.582
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
154
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Stanica Ilie Viorel. “alpinistul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14169646/alpinistul

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-elena-chindeaMCMaria Elena Chindea
acest ultim vers „nu știam că pe dragoste nu se lasă autograf” aș frânge genunchi de admirație pentru viziunea poetică. Și cu o mulțime de alte și alte subînțelesuri toți suntem cumva alpiniștii iubirilor!. Și da, pe dragoste numai Dumnezeu poate lăsa autograf, pentru că noi nu suntem decât vehiculul care-o transportă (când ne golim inima de umbre) de la unul la altul, cu pioleți înfipți adânc în carne!
Hristos a înviat!
0
@irinel-georgescuIGIrinel Georgescu
N-am putut nicicând să dorm în hamac ori cort spre creste. Acest poem este despre incursiuni departe, până în munții sfinți ai artei. Nu pricep bine totuși adresările: de la cine către cine. Or fi niște ipostaze lirice, or fi interpelări fictive. N-am punct de sprijin, n-am coarda, n-am puterea de a acorda încă...
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
de la alpinistul iubirilor către ea


mulțumesc.

0
Distincție acordată
@irinel-georgescuIGIrinel Georgescu
Așadar e vorba despre o "ea", am intuit bine eu. Mai urci? Ia-mă și pe mine, vorba lui Cătălin Crișan. Spune-mi unde și merg.
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
:)
Pe dragoste nu se lasă autograf

Mulțumesc pentru apreciere.
0
Distincție acordată
@cont-sters-55051Cont șters
un poem care mi-a plăcut mult prin stare acare o trasmite fără efort, așa ca o amintire , pluitre

”îți imaginai cum
buzele tale, ochii tăi, umerii, pântecul,
toate,
mă vor naște ..”
Felicitări, Ilie!
:)
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
“pulsul tău era unic exemplar,
dăruit mie.”

ai luat ce-i mai bun din text:)

cu drag primesc cuvintele tale și steluța


mulțumesc
0
@miclaus-silvestruMSMiclăuș Silvestru
aprecierile menționate în comentariile colegilor. Aș renunța doar la cuvântul „căzătoare”, pentru că aceste stele dispar foarte repede, imediat ce apar..., pe parcursul nopții. Multă inspirație și succes îți doresc, dle Viorel.
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
ideea este că începând cu dimineața nu ai să vezi niciodată vreo o stea căzătoare
stelele căzătoare- cad și ziua și noaptea, dar ziua “dispar” , cu toate că sunt acolo


Mulțumesc pentru cuvinte
0
Distincție acordată
Din textele care mi-au plăcut pe pagina ta. E un text, care, deși poate fi perceput ca fiind puțin dus spre extrema unor declarații de dragoste făcute într-o stare de euforie accentuată, are o sinceritate și o inocență care îl face să strălucească. Îndrăzneala merită recompensată. Gânduri bune!
0