Pașii Andreicăi

Am hotărât că nu te cunosc, încă Gând de cabrioletă secundară... Biciuștile să tremure, caii să tremure morți Și să meargă înainte Cel care nu m-ai trădat niciodată și nici nu m-ai rănit Pleduri de hârtie ne-au ascuns ursuleții de pluș în creștere avem doi și doi copii gemeni M-ai iertat Blândețea se ascunde, pe deasupra fântânii Se duce pe deasupra... Ca duhurile... Cai morți – să nu ne repezim la copitele lor și la botnițe Nu sunt frumoase, poate, fântânile, pe la sat, și ce zici, nu sunt bani de aruncat prin fântâni Doar sărutările plutesc, divin, pe deasupra... Sărută-mă... Cum o să te arăți atunci când ne întâlnim Cu cine semeni Găgăuță... Căzături în zăpadă și să nu se mai încălzească soarele ciudei Căci, încălzirea globală, îți jur că e de la ciclul solar... O celulă de gheață îți ascunde picioarele și traversul Pielea ta este fântâna de aur pe care o traversează în van mistificarea Apoi, dar tu nu mă sperii Sherlock Holmes ești În pelerina cea neagră Din magazinul cu șindrilă prea lungă Nu te gândeai că găsim pelerine negre sau sari-uri pentru adulți, printre folositele linguri lungi De la cuprinderea esențialului și a franjurilor de paste Mestecăul făinii de la morărie e pentru săraci Albe sunt amăgirile, nimic numai să nu mă rănesc Să râdem Să ne costumăm bine Să ne hlizim, cu emfază Multă nebunie, în această lume, noi ne asemănăm cu ea, numai Pentru că suntem Noiembrie Ne plouă, în brațe, cu fulgi de cartofi muți iar barba ta E vată albastră de zahăr... Nu sunt nebună? Of, da... Am hotărât deja că nu te cunosc Dar spune-mi, te rog, dacă ești Dansăm, vreau să dansez, ca o floare de piersic, în aer Desenează-mă-n pânză cu acul de cusut și imprimă-mă, brut, pe-o batistă Fidelitate, să mă agăți de umărul lui Are aur pe buze, praf fin, un fel ”polei”, și nu m-ar fi rănit niciodată.