sfielnici paşi pe-alee

un nor întunecat şi trist în munţi dădu obolul de ninsoare scăpat de bir porni uşor spre soare unde îi obtură căldura doar atât cât să se dezmorţească la spinare... e-o după-amiază fără vânt piciorul calcă alene pe alee cad primii stropi rari şi timizi copacii simt o-nfiorare l-atingerea sărutului firav de ploaie iar frunzele slăbite-n peţiol adio zic la crengi şi cad uşor în legănare pe capul meu pe capul tuturor ieşite umbre la plimbare s-aline griji din toamna lor...