La coperativă

bărbații de tot felul adunați la crâșma din deal își răsfață necazurile și iluziile în toate ceasurile zilei ei stau și molfăie țigări la bucată cu ochii mijiți și vorbesc cuvinte de tot felul mai ales din acela onest și brutal buzele lor sunt moi și grase toți sorb din soarele prelins pe buza paharelor toți au căciuli mari și groase de blană și lanțuri grele la mâini și pieptul cu gaură ca urechile vitelor toți merg ca pe scobitori stau pe coate cu câte o fele de tărie își împart iluziile și scrumul necazului trag greu macazul de la viața de familie ei văd doar femei în lenjerie în poze mari pe care nu le agreează de care nu le pasă ei sunt bărbați copți în spuză de capul lor singuri ca niște fărașe găurite caută să prindă o oră sau două de vorbărie care nu intră în remiză o bârfă inocentă de bețivi cu ochi de copil îmblânziți ca niște soldați morți întinși într-o cotigă eu trec printre ei și mă mir și mă plâng de parcă am fi totuși frați ziua namiaza mare