sub luna gonflabilă

mă gândeam cum este să nu-ți mai simți corpul presiunea pierzându-se prin vase înainte ca pielea să coloreze pereții în roșu înainte ca mintea să-și uite cuvintele iar trupul limbajul mimico-gestual al dorințelor ce răsuflă prin sinapse până la cea mai apropiată casă unde nu sunt interzise excesele aș sta nopți întregi sub luna gonflabilă trăgând cu dinții de orice mi-ar aduce aminte de înmulțirea celulelor T killer cu degetele dulci la pipăit atât cât ar rezista limba să transforme momentul în declarații oneste dacă mi-ar veni pofta de ceva tare și amărui precum un ceai verde în fața căruia zahărul nu a avut nicio șansă m-aș întinde cât mi-ar permite distanța față de coapsele tale alunecoase cozi de pești insomniaci ne-ar face vânt în golul amețitor dintre pat și suprafața terestră în ciuda firii tale începe să-ți placă ar părea că plutim dar levitația noastră ar fi doar semnul unei lungi respirații de după cerul în care nu se vede nimic atinge masa critică așteptăm impactul cifrei zero așa cum pământul a așteptat trei zile să se răzbune cu moartea pre moarte călcând cel mai greu a fost când nu am avut voie să strig