Jurnal
love. lost
2 min lectură·
Mediu
o scrisoare ascunsă într-o cameră abandonată
și una păstrată într-un portofel
un tensiometru cu acul inert
un inel de logodnă
o păpușă de porțelan
cu gene lungi care clipesc anii de absență
o rochie
un cuțit
un ac de siguranță pentru inimi nesigure
un carnet cu paginile goale
un portret de mamă din colaje
23 de păpuși voodoo pentru fiecare bărbat
și marea în noiembrie
cu toanele ei
cu plajele pline de pisici grase
stăpâne pe nisip și alge
stăpâne pe ele
mici bucăți de viață fragile și tăcute
inerte pe piedestale de lemn natur
povești ajunse poezie
paranteze printre ani
în care m-am plimbat ca într-o casă de păpuși
de mână cu timpul scurs printre rânduri
fragmente de suflet puse la expoziție
amintiri timide după geamuri luminoase
ce simți?
tristețe
nostalgie
furie
confuzie
dragoste
recunoștință
o lacrimă pentru ele
iar pentru mine
un cântec de leagăn din care mai știu doar un vers
cu care așteptam să-mi dezmierzi fruntea
la fel cum așteptam să pleci
și tot așa am vrut să plec și eu toată viața
eu, fiica ascunsă
pentru mine
un portret într-o după-amiază de toamnă
era frig și-n cameră mirosea a tuberoze
pe-atunci telefonul suna de două ori pe zi
ce faci, îngeră?
ce să fac? m-ai mai întrebat asta o dată
pentru mine
o poză din care ți se văd doar ochii
înecați de timp
rămași la mal cu tot cu zâmbetul tău
te-ai schimbat
dar vorbim noi altădată
pentru mine
10 metri de voal de mătase ivoire și 5 de satin
care m-au acoperit în fața altarului
și tot n-am putut să te iert
pentru mine
o ploaie rece
și-o sângerare
dar nu vrei să te duci naibii odată?
măcar așa nu trebuie să te mai văd
afară-i iunie
două mii douăzeci și doi
how do you remember me?
ca pe-o scrisoare
ca pe-un tensiometru
ca pe-un cuțit
ca pe-o păpușă
ca pe-un inel
ca pe-un ac de siguranță
ca pe-un colaj
ca pe-o mare nesfârșită
în care ți s-a dizolvat chipul și vocea
ți s-a diluat amintirea
s-a vărsat în toate poveștile
când le citesc te citesc
îmi aparțin
ne aparțin
o rețea miceliană de memento-uri
întinsă prin dedesubturile noastre
o memorie multi-senzorială
în care te confunzi cu toate
ești în toate
transparent
nesfârșit
neterminat
un semn de întrebare
puncte de suspensie
love
lost
041.871
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 390
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Caragata Cristiana Oana. “love. lost.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/caragata-cristiana-oana/jurnal/14162986/love-lostComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
un discurs frumos si din inima. poetic? da. cu suflet? da. cu trîire? da. poezie? nu. de ce? ca nu tot ce traim, tot ce simtim e poezie. poezia e creatie, nu excretie. ca sa cream poezie, transformam ce dam afara, prefacem, dam magie la sentiment. poezia nu e doar o poveste, are basmul in ea. e un text bun, dar nu suficient. ca sa fie poezie trebuie sa intoarca foaia. parerea mea. dar, in ciuda acestor critici, e mult mai bine decat ce scoate agonia, are nerv, are logica si cursivitate, e o emotie adevarata acolo. merita o stea,
0
Leonard, tocmai din acest motiv îmi încadrez scrierile la „personale”, pentru că nu le consider neapărat poezie și cu siguranță nu am experiența și calificarea pentru a mă autointitula poetă. Versul „povești ajunse poezie” nu se referă la textul meu, ci la poeziile scrise de alții, în caz că ți-a atras atenția asta.
Chiar și-așa, scriu din inimă și din emoție și mă bucur că o parte din asta a ajuns la tine. Cred că scrisul e liber și trebuie să fie sincer, decât sintetic mai bine imperfect.
Mulțumesc pentru trecere și pentru stea, iar critica a fost bine-venită și bine primită! :D
Chiar și-așa, scriu din inimă și din emoție și mă bucur că o parte din asta a ajuns la tine. Cred că scrisul e liber și trebuie să fie sincer, decât sintetic mai bine imperfect.
Mulțumesc pentru trecere și pentru stea, iar critica a fost bine-venită și bine primită! :D
0
totuşi spun că aici e poezie...
E adevărat, puţin prea multă discursivitate
şi prea multă sinceritate...
Leonard are dreptate,
poezia trebuie să depăşească
o condiţie de cotidian spus direct,
e nevoie de puţină minciună în adevăr,
îmbrăcându-l în imagini care să poată da lirei avânt...
Şi totuşi aici e poezie...
E adevărat, puţin prea multă discursivitate
şi prea multă sinceritate...
Leonard are dreptate,
poezia trebuie să depăşească
o condiţie de cotidian spus direct,
e nevoie de puţină minciună în adevăr,
îmbrăcându-l în imagini care să poată da lirei avânt...
Şi totuşi aici e poezie...
0
Ștefan, la mine merge mai bine cu sinceritatea, atunci mi se leagă cuvintele cel mai bine :D Mulțumesc pentru trecere, apreciez!
0
