acea construcție care merge greu nu se va sfârși niciodată

iubirea păstrează ceva negativ precum faptul de a presupune că nimic nu se va schimba sau dorința de a împușca mesagerul lucrul acesta îmi amintește de noi ca despre ființe care ar trebui să fie salvate precum un copil singur la graniță când roțile ocolesc traseul inițial iar săgețile nu urmează acele de ceasornic minunile fac uitate bucuriile cu care pacea ne-a convins că-și merită prețul vorbesc cu voi pentru că sunt bolnav iar faptul de a tăinui cu străinii mă face să uit lucruri știute de-acasă mi-am pregătit haine sticla cu apă turte sărate puterea de-a pune răul în ramă sarea purifică potențează natura atunci când stropii își joacă rolul de mici formatori pe coamele casei mă apropii de oameni mi se întâmplă să vreau un an din timpul când nu trebuia să cer trupul slăbit face asta nu eu strigătul lui înseamnă că poate aștept să se elibereze un loc însă cei care tac precum munții îmbătrânesc fără să știe și atunci o voce mi-a zis nu-ți pune mintea orice precede cuvântul dar își pierde răsplata atât de îndepărtat mi se pare orașul în care iubirea nu aduce nici respect nici recunoaștere