Strigătul noiembrilor

Suspine ale gândurilor, Suspine ale minții. Oase căpătate de la un ambulant, Prinsori de himere flămânde Cu bicirui de foc într-o bezna a lagunei. Cu vânturi ce scuipa lobotomii în simțuri. Și-n frig să cazi de durerile căldurii, Ca-n noiembrilor strașină a vremii. Si i-auzi, frunzele suspină De-ale vremii eterne căderi De-ale suferintei neoprite reînvieri ... Si ce frumoase sunt, moarte. Ele sunt phoenixuri ale naturii primăveri.