vârstele plânsului

eram un filament de bec gafe interioare mă îmbrăcau în purpură glonţ ricoşat ochiul cădea pe podea tristeţi fosforescente atrăgeau atenţia insecte inventate, speranţele veneau haotice în circ oasele erau făinoase zborul apăsător aş fi început un război capital de-o parte să pun oamenii care nu au apucat să spună nimic de cealaltă să fii tu şi atât aş fi fost fericit aş fi arborat sângele în sânii tăi şi zmeiele scăpate din căpăstru vezi tu sunt zile când inima s-ar opri puţin ar povesti la nesfârşit