Jurnal
Lumea satului - printre munți și printre văi
2 min lectură·
Mediu
Pomelnic (aproximativ) cu o parte din denumirile dragi și pitorești din satul bunicilor
Ionul Tecâi, Ionul Teculețului, Ionul Măriei, Tetea lui Barb, al lui Ciontolag, Ana lui Simion, Mărcuț, Nuța Marcului, Miclăuș, Popii Moisii, Sămulenci, Milian, Mărioara Huiului, Luci/Livia/Limpi lui Stoia, Viorica Rusului, Geni Bărî, domnul Tatu, bădicul Dionisie, Augustin, doamna Suma, ai lui Sarafin, țiganii Tancu, Pădure și Floare, ai lui Nicanor, Iancu, dascălul Panga, Sâvu, Virgil, mătușa lui Roman, lelica Leonora, lelea Frosina, ai lui Leurean, Liviuța, Regățanul, Anghel, ciobanul Iosâf cu nevasta lui Maria, (Mărioara) (ca în Biblie), alte sute de personaje
Locuri – Mlăci, Higi, Su Higi, chiscul Secăturii, Părăuțe, Cetețea, la Părăul lui Achim, lunca, răstoaca, la puierniță, Fofelde, Hârtoape, în deal la Cruce, după deal, alte zeci de locuri, case, biserică și școală
Moment istoric – tot secolul 20 și începutul secolului 21
Acte și tablouri –
Cositul fânului – din fragedă tinerețe până la adâncă bătrânețe, întinsul pologilor, întorsul fânului, adunat
Rânit grajdul, adăpat vite, înhămat și dezhămat cai sau boi, arat, gunoit, semănat, plivit, cules, sfrunit cucuruzul, măcinat grâul și cucuruzul, muls ghivolele și vacile
Legat și tăiat via, plivit, cules via, strivit struguri, pregătit butoaie, făcut vin și țuică
Tăiatul porcului, preparat cârnați, slănină, cârtaboși de ficat și de verze, tobă și răci, jumeri, unsoare
Tuns oile, spălat lâna, dărăcit, tors, văcsit, urzit, țesut, croit ie și fotă și cătrințe, nădragi, laibăre și trăistii și chindeauă și împletit cheptare, mănuși, uscare piei de miel și oi și mers la cojocărie pentru cojoace și căciuli.
Odinioară – îmblătit cânepa
Bucătărie –mămăligă făcută cu făcălețul, fusoi frecat, brânză frământată, d-ale porcului, ciorbă de boane sau de crumpene cu tarcăn, tocană, lapte acru, magiun de prune, chisăliță, pită, cozonaci, plăcinte, mălai cu lapte, laște
Sensul lucrurilor – sensul orar prin anotimpuri și rânduiala și rostul gospodăriei țărănești din vechime, pomenirea cu viii și morții, ofranda curată pentru Dumnezeu
042.320
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 314
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Lumea satului - printre munți și printre văi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/jurnal/14157367/lumea-satului-printre-munti-si-printre-vaiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Bună seara. Da, este acum timpul de cules, și oricum se apropie toamna, mie așa mi s-a părut, după Sf. Maria se simte alt aer. Mulțumesc pentru semnul de lectură, acestea sunt mărgăritare de preț pentru mine - fiindcă am copilărit în vacanțe cu ele.
0
Acea înșiruire de patronime din Pomelnic și de toponime din Locuri, coroborată cu Acte și tablouri îți poate aprinde imaginația gândind la oamenii care le-au folosit prin secolul XX și începutul celui de XXI-lea ( cred, totuși, că au fost folosite cu mult înainte transmise fiind din generație în generație).
Sensul multor cuvinte s-a pierdut. Cine ar mai înțelege azi, în totalitate, înjurătura unui bătrân, de demult, care se ferea să ia în derâdere cele sfinte: .. tuți hurduzăul și ceglăul lingura și meștecăul
Hurduzău : funie groasă din cânepă care fixa prăjina pe fînul transportat în căruță
Ceglău: locul din căruță pe care ședea cel ce mâna boii
Meștecău: lemnul cu care se mesteca mămăliga
Sensul multor cuvinte s-a pierdut. Cine ar mai înțelege azi, în totalitate, înjurătura unui bătrân, de demult, care se ferea să ia în derâdere cele sfinte: .. tuți hurduzăul și ceglăul lingura și meștecăul
Hurduzău : funie groasă din cânepă care fixa prăjina pe fînul transportat în căruță
Ceglău: locul din căruță pe care ședea cel ce mâna boii
Meștecău: lemnul cu care se mesteca mămăliga
0
Exact așa este, aveți dreptate: sunt cuvinte transmise din generație în generație și poartă în ele ceva sacru, ceva durabil și o anumită ordine spirituală. Cât despre hurduzău - e unul din cuvintele bine cunoscute de mine, era o sfoară groasă folosită la cărat fânul sau la urcat în pod de exemplu - căci aveam în casă o scară cu trepte late care ducea în pod și hurduzăul atârna din tavan ca să ne ținem cu o mână de el.
0

Nu ne mutăm la sat, Cristina? :))):)))
Satul este, de fapt, ”adunarea bogățiilor în hambar”, dar, oare, nu așa este și viața? Mă refer la ”bogăția spirituală...” Amintiri, împliniri și vise.